Canonul Cel Mare - slujba canonului
Se toaca pe la al patrulea ceas din noapte si
adunandu-se fratii in biserica, preotul face
inceputul dupa obicei si se zic rugaciunile
incepatoare:
Imparate ceresc... Sfinte Dumnezeule...
Preasfanta Treime... Tatal nostru...
Doamne miluieste (de 12 ori) Slava... Si acum...
Veniti sa ne inchinam... (de 3 ori) si Utrenia,
dupa randuiala.
Dupa psalmi, se canta Aliluia... si Podobnicele
glasului si se citeste Catisma a opta.
Apoi se citeste viata Cuvioasei Maria Egipteanca,
in doua stari.
Psalmul 50
Stihurile: Sa cantam Domnului... nu se canta, ci
indata se incepe Canonul Mare.
Canonul cel Mare se zice rar, cu glas umilit si
cu inima infranta, facand la fiecare tropar cate
3 inchinaciuni.
Canonul cel Mare
Alcatuire a Sfantului Parintelui nostru Andrei
Criteanul Ierusalimiteanul.
Canonul cel Mare
Cantarea 1 - glasul al 6-lea
Irmosul:
Ajutor si acoperitor S-a facut mie spre mantuire.
Acesta este Dumnezeul meu si-L voi slavi pe El;
Dumnezeul parintelui meu si-L voi inalta pe El,
caci cu slava S-a preaslavit (de doua ori).
Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!
(se repeta dupa fiecare tropar)
De unde voi incepe a plange faptele vietii mele
celei ticaloase? Ce incepere voi pune, Hristoase,
acestei tanguiri de acum? Ci ca un milostiv,
da-mi iertare gresealelor.
Vino, ticaloase suflete, impreuna cu trupul tau,
de te marturiseste la Ziditorul tuturor. Si
indeparteaza-te de acum de nebunia cea mai
dinainte si adu lui Dumnezeu lacrimi de pocainta.
Ravnind neascultarii lui Adam celui intai-zidit,
m-am cunoscut pe mine dezbracat de Dumnezeu, si
de imparatia cea pururea fiitoare si de
desfatare, pentru pacatele mele.
Vai, ticaloase suflete! Pentru ce te-ai asemanat
Evei celei dintai? Ca ai cazut rau si te-ai
ranit amar; ca te-ai atins de pom si ai gustat
cu indrazneala mancarea cea nechibzuita.
In locul Evei celei trupesti, facutu-s-a mie Eva
intelegatoare gandul cel cu pofta trupeasca,
aratandu-mi cele placute, si gustand pururea din
bautura cea amara.
Dupa dreptate a fost lepadat Adam din Eden,
nepazind singura Ta porunca, Mantuitorule. Dar
eu, care am calcat totdeauna cuvintele Tale cele
datatoare de viata, ce voi patimi?
Covarsind eu de bunavoie uciderea lui Cain, m-am
facut cu stiinta ucigas al sufletului, umplandu-mi
trupul de viermi, si razboindu-ma impotriva lui,
cu faptele mele cele rele.
Nu m-am asemanat, Iisuse, dreptatii lui Abel.
Daruri bineprimite nu Ti-am adus Tie niciodata,
nici fapte dumnezeiesti, nici jertfa curata,
nici viata fara prihana.
Precum Cain asa si noi, ticalosule suflete, am
adus fapte murdare Facatorului tuturor si jertfa
vrednica de mustrare si viata ne-trebnica;
pentru acestea ne-am si osandit impreuna.
Ziditorule, facandu-ma lut viu, ai pus intru
mine trup si oase si suflare si viata; dar, o!
Facatorul meu, Mantuitorul meu si Judeca-torul
meu, primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc.
Marturisesc Tie, Mantuitorule, pacatele pe care
le-am facut, si ranile sufletului si ale
trupului meu, care talhareste le-au pus
inlauntrul meu gandurile cele ucigatoare.
De am si gresit, Mantuitorule, dar stiu ca esti
iubitor de oameni; bati cu mila si Te
milostivesti fierbinte; pe cel ce plange il vezi,
si alergi ca un parinte, chemand pe cel ratacit.
Pe mine cel lepadat inaintea usilor Tale,
Mantuitorule, macar la batranete nu ma lasa in
iad, desert, ci, mai inainte de sfarsit, ca un
iubitor de oameni, da-mi iertare gresealelor.
Eu sunt cel cazut intre talhari, in gandu-rile
mele; cu totul sunt ranit acum de ele si plin de
bube; dar Tu insuti venind de fata, Hristoase
Mantuitorule, vindeca-ma.
Preotul, vazandu-ma mai inainte, a trecut de
mine, si levitul, vazandu-ma gol in nenorocire,
nu m-a bagat in seama; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai
rasarit din Maria, venind de fata, miluieste-ma.
Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat
pacatele tuturor, ridica de la mine lantul cel
greu al pacatului si, ca un milostiv, da-mi
lacrimi de umilinta.
Vremea este a pocaintei, iar eu vin catre Tine,
Facatorul meu; ridica de la mine lantul cel greu
al pacatului si, ca un indurat, da-mi iertare de
gresealele.
Sa nu ma urasti, Mantuitorule, sa nu ma lepezi
de la Fata Ta; ridica de la mine lantul cel greu
al pacatului si, ca un milostiv, da-mi iertare
de gresealele.
Gresealele mele cele de voie si cele fara de
voie, Mantuitorule, cele vadite si cele ascunse,
cele stiute si cele nestiute, toate iertandu-le,
ca un Dumnezeu, milostiveste-Te si ma mantuieste.
Din tinerete, Mantuitorule, poruncile Tale le-am
lepadat, si mi-am trecut toata viata cu pofte,
neingrijindu-ma si lenevindu-ma; pentru aceasta
strig Tie, Mantuitorule: macar la sfarsit
mantuieste-ma.
Bogatia sufletului cheltuind-o intru pacate,
pustiu sunt de virtuti crestinesti si,
flamanzind, strig: Parinte al indurarilor,
apucand inainte, miluieste-ma.
Inaintea Ta cad, Iisuse;gresit-am Tie,
milostiveste-Te spre mine; ridica de la mine
lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat,
da-mi lacrimi de umilinta.
Sa nu intri cu mine la judecata, vadind faptele
mele, cercetand cuvintele si indreptand
pornirile; ci cu indurarile Tale, trecand cu
vederea rautatile mele, mantuieste-ma,
Atotputernice.
Stih: Cuvioasa maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Tu-mi da har luminator, din osardia ta cea
dumnezeiasca de sus, ca sa scap de intunericul
patimilor; si sa laud din inima faptele vietii
tale cele frumoase, Marie.
Plecandu-Te dumnezeiestilor legi ale lui Hristos,
la Dansul ai venit, lasand pornirile
desfatarilor cele neoprite, si toata virtutea,
ca pe una singura, cu multa cucernicie ai
savarsit-o.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Cu rugaciunile tale, Andrei, scapa-ne de
patimile cele fara de cinste si te rugam sa ne
arati partasi acum imparatiei lui Hristos, pe
noi cei ce te laudam pe tine, stralucite, cu
credinta si cu dragoste.
Slava... a Treimii:
Treime, Fiinta preainalta, Careia ne inchinam
intru o Unime, ridica de la mine lantul cel greu
al pacatului si, ca o milostiva, da-mi lacrimi
de umilinta.
Si acum... a Nascatoarei:
Nascatoare de Dumnezeu, nadejdea si ajutatoarea
celor ce te lauda pe tine, ridica de la mine
lantul cel greu al pacatului si, ca o stapana
curata, ma primeste pe mine cel ce ma pocaiesc.
Si iarasi se canta in amandoua stranele irmosul:
Ajutor si acoperitor...
Canonul cel Mare Cantarea a 2-a
Irmosul:
Ia aminte, Cerule, si voi grai; si voi lauda pe
Hristos, Care a venit din Fecioara cu trup (de
doua ori).
Stihul: Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!
Ia aminte, cerule, si voi grai; pamantule,
primeste in urechi glasul celei ce se poca-ieste
lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul.
Ia aminte, Dumnezeule, Mantuitorul meu, cu
ochiul Tau cel bland, si primeste marturisirea
mea cea calduroasa.
Mai mult decat toti oamenii, eu insumi am gresit
Tie; ci Te milostiveste, Mantuito-rule, ca un
Dumnezeu, spre faptura Ta.
Viforul rautatilor m-a cuprins, Milostive
Doamne; ci, ca lui Petru, intinde-mi si mie mana
Ta.
Lacrimile desfranatei, Indurate, si eu le vars
inaintea Ta; milostiveste-Te spre mine,
Mantuitorule, cu indurarea Ta.
Intunecatu-mi-am, frumusetea sufletului cu
placerile poftelor, si cu totul toata mintea
tarana mi-am facut.
Ruptu-mi-am acum vesmantul cel dintai, pe care
mi l-ai tesut mie, Ziditorule, dintru inceput;
si pentru aceasta zac acum gol.
Imbracatu-m-am acum in haina rupta, pe care mi-a
tesut-o mie sarpele cu sfatuirea, si ma rusinez.
Cautat-am la frumusetea pomului, si mi s-a
amagit mintea; si acum zac gol si ma rusinez.
Lucrat-au pe spatele meu toti mai-marii
rautatilor, lungind asupra mea faradelegea lor.
Pierdutu-mi-am frumusetea cea intai-zidita si
podoaba mea; si acum zac gol si ma rusinez.
Cusutu-mi-a haine de piele pacatul, golindu-ma
de haina cea dintai tesuta de Dumnezeu.
Imbracat sunt cu imbracaminte de rusine, ca si
cu niste frunze de smochin, spre vadirea
patimilor mele celor din bunavointa mea.
Imbracatu-m-am urat cu haina impestrita-ta si
sangerata rusinos, prin curgerea vietii celei cu
patimi si iubitoare de desfatari.
Patat-am haina trupului meu, si am intinat cu
totul podoaba cea dupa chipul si dupa asemanarea
Ta, Mantuitorule.
Cazut-am intru intristarea patimi lor, si in
stricaciunea cea materialnica; si pentru aceasta
acum vrajmasul ma necajeste.
Viata iubitoare de cele materiale si iubitoare
de averi alegand eu in loc de saracie,
Mantuitorule, m-am impresurat acum cu sarcina
grea.
Impodobitu-mi-am chipul trupului cu
imbracamintea de multe feluri a gandurilor
rusinoase si sunt osandit.
Ingrijitu-m-am cu deadinsul numai de podoaba mea
cea din afara, nebagand seama de cortul
dinlauntru, cel dupa chipul lui Dumnezeu.
Facandu-mi uratenia chip patimi lor mele, prin
pofte iubitoare de placeri, mi-am stricat
frumusetea mintii.
Ingropat-am, Mantuitorule, cu patimile
frumusetea chipului celui dintai; dar ca pe
drahma, oarecand, cautandu-ma, asa ma afla.
Pacatuit-am ca si desfranata si strig Tie: Eu
insumi am gresit! Primeste, Mantuitorule, ca mir
si lacrimile mele.
Alunecat-am in desfranare ca David si m-am
umplut de noroi; dar Tu, Mantuitorule, spala-ma
si pe mine cu lacrimile mele.
Fii mie milostiv, strig Tie ca si vamesul;
Mantuitorule, curateste-ma; ca nimeni din cei
din Adam n-au gresit Tie, ca mine.
Nici lacrimi, nici pocainta nu am, nici
umilinta; ci Tu insuti acestea, Mantuitorule,
daruieste-mi-le, ca un Dumnezeu.
Usa Ta sa nu mi-o inchizi atunci, Doamne,
Doamne! Ci sa o deschizi mie, celui ce ma
pocaiesc catre Tine.
Iubitorule de oameni, Cel ce voiesti ca toti sa
se mantuiasca, Tu ma cheama si ma primeste ca un
bun, pe mine cel ce ma pocaiesc.
Asculta suspinurile sufletului meu, si primeste
picaturile ochilor mei, Doamne, si ma
mantuieste.
A Nascatoarei:
Preacurata Fecioara, Nascatoare de Dum-nezeu,
ceea ce una esti prea laudata, roaga-te
indelung, ca sa ne mantuim noi.
Alt canon
Irmosul:
Vedeti, vedeti! ca Eu sunt Dumnezeu, Care am
plouat mana, si apa din piatra am izvorat de
demult, in pustie, poporului Meu, cu singura
dreapta si cu taria Mea .
Vedeti, vedeti! ca Eu sunt Dumnezeu; asculta,
suflete al meu, pe Domnul, Cel ce striga, si te
departeaza de la pacatul cel dintai; si te teme,
ca de un judecator si Dumnezeu.
Cui te-ai asemanat, mult-pacatosule suflete?
Numai lui Cain celui dintai si lui Lameh
aceluia? Ucigandu-ti cu pietre trupul prin fapte
rele, si omorandu-ti mintea cu pornirile cele
nebunesti.
Pe toti cei mai inainte de lege intrecandu-i, o,
suflete, lui Set nu te-ai asemanat, nici lui
Enos ai urmat, nici lui Enoh cel ce a fost mutat
la cer, nici lui Noe; ci te-ai aratat sarac de
viata dreptilor.
Tu insuti, suflete al meu, ai deschis zavoarele
maniei Dumnezeului tau, si ti-ai inecat trupul,
ca si tot pamantul, si faptele si viata; si ai
ramas afara de corabia cea mantuitoare.
Barbat am ucis spre rana mie, si tanar spre
vatamare, Lameh plangand a strigat; iar tu nu te
cutremuri, o, suflete al meu, intinandu-ti
trupul si mintea patandu-ti.
O, cum am ravnit lui Lameh, celui mai inainte
ucigas! Sufletul ca pe un barbat, mintea ca pe
un tanar si trupul ca pe un frate mi-am ucis, ca
si Cain ucigasul, cu pornirile cele poftitoare
de placeri.
Turn ti-ai inchipuit sa zidesti, o, suflete, si
intaritura sa faci poftelor tale, de n-ar fi
oprit Ziditorul voile tale, si de n-ar fi surpat
pana la pamant mestesugirile tale.
Plouat-a Domnul oarecand foc din cer, arzand
faradelegea cea infierbantata a sodomenilor; iar
tu ti-ai a prins focul gheenei intru care va sa
arzi, o, suflete.
Ranitu-m-am, vatamatu-m-am, iata sageti-le
vrajmasului au patruns sufletul meu si trupul.
Iata, ranile si bubele si zdruncina-turile
striga, si vatamaturile mele cele de voie alese.
Cunoasteti si vedeti ca Eu sunt Dumnezeul, Cel
ce ispitesc inimile, infranez cugetele si vadesc
faptele, ard pacatele, judec pe orfan, pe smerit
si pe sarac.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Intins-ai mainile tale catre induratul Dumnezeu,
Marie, afundata intru adancul rautatilor, si
ti-a intins mana de ajutor cu milostivire, ca si
lui Petru, cautand cu adevarat intoarcerea ta.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Cu toata osardia si cu dragoste ai alergat catre
Hristos, urand calea cea dintai a pacatului; si
in pustiile cele neumblate hranindu-te, si
poruncile Lui cele dumnezeiesti curat savarsind.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi!
Sa vedem, sa vedem, o suflete, iubirea de oameni
a lui Dumnezeu si a Stapanului; pentru aceasta,
mai inainte de sfarsit sa cadem inaintea Lui cu
lacrimi, strigand: cu rugaciunile lui Andrei,
Mantuitorule, milu-ieste-ne pe noi.
Slava... a Treimii:
Treime fara inceput, nezidita, nedespartita
Unime, primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc,
si ma mantuieste pe mine, cel ce am gresit; a Ta
zidire sunt, nu ma trece cu vederea; ci ma iarta
si ma izbaveste de osanda focului.
Si acum... a Nascatoarei:
Preacurata Stapana Nascatoare de Dumnezeu,
nadejdea celor ce alearga la tine, si limanul
celor inviforati, pe Milostivul si Facatorul si
Fiul tau, fa-L indurat, si mie cu rugaciunile
tale.
Si iarasi se zice, in amandoua stranele, irmosul
al doilea: Vedeti, vedeti...
Canonul cel Mare
Cantarea a 3-a
Irmosul:
Pe piatra cea neclintita a poruncilor Tale,
Hristoase, intareste inima mea (de doua ori).
Foc de la Domnul plouand, oarecand, a ars Domnul
de demult pamantul sodomenilor.
In munte scapa, suflete, ca Lot acela si apuca
si te izbaveste in Sigor.
Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea
Sodomei! Fugi de pieirea cea din dumnezeiasca
vapaie!
Marturisescu-ma Tie, Mantuitorule: paca-tuit-am,
pacatuit-am Tie fara masura; dar lasa-mi,
iarta-mi, ca un Indurat.
Pacatuit-am Tie, eu singur pacatuit-am mai mult
decat toti; Hristoase Mantuitorule, nu ma trece
cu vederea.
Tu esti Pastorul cel Bun; cauta-ma pe mine
mielul si, ratacit fiind, nu ma trece cu
vederea.
Tu esti dulcele Iisus, Tu esti Ziditorul meu;
intru Tine, Mantuitorule, ma voi indrepta.
A Treimii:
Stih: Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru,
miluieste-ne pe noi.
O, Treime, Unime Dumnezeule, mantu-ieste-ne pe
noi de inselaciune si de ispite si de primejdii!
A Nascatoarei:
Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu
miluieste-ne pe noi.
Bucura-te, pantece primitor de Dumne-zeu!
Bucura-te, scaunul Domnului! Bucura-te, Maica
vietii noastre.
Alt Canon
Irmosul:
Intareste, Doamne, pe piatra poruncilor Tale,
inima mea cea clintita; ca Insuti esti sfant si
Domn (de doua ori).
Izvor de viata Te-am castigat pe Tine,
surpatorul mortii, si strig Tie din inima mea
mai inainte de sfarsit: Gresit-am!
Milosti-veste-Te si ma mantuieste.
Pacatosilor din vremea lui Noe am urmat,
Mantuitorule, mostenind osandirea acelora, intru
cufundarea potopului.
Gresit-am, Doamne, gresit-am Tie!
Milostiveste-Te spre mine. Ca nu este cineva
intre oameni, din cei ce au gresit, pe care sa
nu-l fi intrecut eu cu gresealele.
Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tata, urmand,
suflete, n-ai acoperit rusinea aproapelui, cu
fata inapoi intorcandu-te.
Binecuvantarea lui Sem nu ai mostenit,
ticalosule suflete, si mostenire desfatata n-ai
luat, ca Iafet in pamantul iertarii.
Din pamantul Haran, adica din pacat, iesi,
suflete al meu, si vino la pamantul care
izvoraste de-a pururea nestricaciune vie, pe
care Avraam a mostenit-o.
De Avraam ai auzit, suflete al meu, care si-a
lasat oarecand pamatul parintilor si s-a facut
strain. Urmeaza si tu alegerii aceluia.
La stejarul din Mamvri ospatand patriarhul pe
ingeri, a luat la batranete vanatul fagaduintei.
Intelegand pe Isaac, ticalosule suflete al meu,
ca a fost jertfit tainic jertfa noua, ca ardere
de tot Domnului, urmeaza vointei lui.
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismael, ca a fost
izgonit ca un fecior din slujnica; trezeste-te,
vezi, ca nu cumva pacatuind, sa suferi ceva
asemenea.
Agarei, egiptencei celei de demult, te-ai
asemanat, suflete, facandu-te rob de buna-voia
ta, si nascand semetia, ca pe un nou Ismael.
Scara lui Iacov o stii, suflete al meu, care s-a
aratat de la pamant spre cele ceresti; pentru ce
n-ai avut treapta tare, credinta cea dreapta?
Preotului lui Dumnezeu, si imparatului celui
instrainat intre oameni de viata lumii, urmeaza,
adica asemanarii lui Hristos.
Sa nu te faci stalp de sare, suflete,
intorcandu-te inapoi; sa te infricoseze pilda
Sodomei; sus in Sigor mantuieste-te!
De arderea pacatului fugi, suflete al meu, ca si
Lot. Fugi de Sodoma si de Gomora; fugi de
flacara a toata pofta cea nebuneasca.
Miluieste-ma, Doamne, miluieste-ma strig Tie,
cand vei veni cu ingerii Tai, sa rasplatesti
tuturor dupa vrednicia faptelor.
Rugaciunea celor ce Te lauda pe Tine, Stapane,
nu o lepada; ci Te milostiveste, Iubitorule de
oameni, si daruieste iertare celor ce se roaga
Tie cu credinta.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Cuprins sunt de tulburarea valurilor si de
furtuna pacatelor. Dar tu, maica, mantuieste-ma
acum si ma scoate la limanul dumnezeiestii
pocainte.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Rugaciune cu osardie aducand si acum, cuvioasa,
catre prea milostiva Nascatoare de Dumnezeu, cu
rugaciunile tale deschide-mi dumnezeiestile
intrari.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Cu rugaciunile tale daruieste-mi si mie iertare
datoriilor, o Andreie, arhiereule al Cretei; ca
tu esti invatator preales al pocaintei.
Slava... a Treimii:
Treime neamestecata, nezidita, Fire fara
inceput, Care esti laudata in Treimea Fetelor,
mantuieste-ne pe noi, care ne inchinam
stapanirii Tale cu credinta.
Si acum... a Nascatoarei:
Pe Fiul cel fara de ani din Tatal, sub ani L-ai
nascut, nestiind de barbat, Nascatoare de
Dumnezeu. Minune straina! Ca alaptand, ai ramas
fecioara.
Si iar irmosul: Intareste, Doamne...
Apoi Sedealna
- alcatuire a lui Iosif, glasul
al 8-lea:
Podobie: Inviat-ai din morti...
Luminatori de Dumnezeu luminati, cei ce insiva
ati fost vazatori ai Mantuitorului, luminati-ne
pe noi cei ce suntem in intunericul vietii, ca
sa umblam acum, ca in zi, cu bunacuviinta, intru
lumina postului, alungand patimile cele de
noapte, si sa vedem si noi luminatele Patimi ale
lui Hristos, bucurandu-ne.
Slava... alta Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Porunca cea cu taina...
Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu alesi,
aduceti acum rugaciune lui Hristos, ca sa trecem
toti curgerea postului, savarsind rugaciuni cu
umilinta, si savarsind virtuti cu osardie; ca in
acest chip sa ajungem sa vedem Invierea cea
slavita a lui Hristos Dumnezeu, slava si lauda
aducand.
Si acum... a Nascatoarei:
Acelasi glas si podobie:
Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te impre-una cu
Apostolii, Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu,
Cel necuprins, Care S-a nascut in chip de
negrait din tine mai presus de gand, sa
daruiasca lumii pace curata si sa ne dea noua
iertare pacatelor mai inainte de sfarsit, si sa
invredniceasca pe robii tai imparatiei ceresti,
pentru bunatatea Sa cea prea multa.
Apoi se citeste Viata Preacuvioasei Maria
Egipteanca, de la jumatate.
Dupa aceasta, Tricantarea de Joi, fara metanii.
Canonul cel Mare
Cantarea a 4-a - glasul al 8-lea
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, auzul Tau si m-am temut,
inteles-am lucrurile Tale si am slavit puterea
Ta, Stapane.
Apostolii lui Hristos cei luminati, care au
vietuit cu infranare, usureaza noua vremea
postului, cu dumnezeiestile lor mijlociri.
Organul cel cu douasprezece coarde, ceata cea
dumnezeiasca a ucenicilor, a cantat cantarea de
mantuire, tulburand cantarile cele viclene.
Cu ploile duhului ati adapat toata lumea,
alungand, preafericitilor, seceta multimii
zeilor.
A Nascatoarei:
Mantuieste-ma pe mine, cel care ma smeresc, care
am vietuit cu semetie, tu care ai nascut pe Cel
ce a inaltat firea cea smerita, Preacurata.
Alta Tricantare:
Irmos: Auzit-am Doamne...
Preacinstita ceata a Apostolilor, indeamna-te a
ruga pe Ziditorul tuturor ca sa ne miluiasca pe
noi, care te laudam pe tine.
Fiind ca niste lucratori ai lui Hristos,
Apostoli, si lucrand cu dumnezeiescul Cuvant,
toata lumea, I-ati adus totdeauna roade.
Vie v-ati facut lui Hristos, Celui cu adevarat
iubit; ca ati izvorat in lume vinul Duhului,
Apostoli.
A Treimii:
Stih: Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, slava
Tie.
Sfanta Treime asemanatoare, Care esti mai presus
stapanitoare, cea preaputernica, Parinte,
Cuvantule si Duhule Sfinte, Dumne-zeule, lumina
si viata, pazeste turma Ta.
A Nascatoarei:
Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi.
Bucura-te, scaun in chipul focului. Bucura-te,
sfesnic purtator de faclie. Bucura-te, muntele
sfintirii, chivotul vietii, cortul Sfintei
Sfintelor.
Alt canon
Irmosul:
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, si s-a
temut: ca aveai sa Te nasti din Fecioara, si
oamenilor sa Te arati, si a grait: Auzit-am
auzul Tau si m-am temut; slava puterii Tale,
Doamne (de doua ori).
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea
Ta nu o parasi, Drepte Judecatorule; ca de am si
pacatuit eu insumi ca un om, si mai mult decat
tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca
un Domn al tuturor a ierta pacatele.
Se apropie, suflete, sfarsitul, se apropie si nu
te ingrijesti, nu te pregatesti; vremea se
scurteaza, scoala-te; aproape langa usi este
Judecatorul: ca un vis, ca o floare trece vremea
vietii. Pentru ce in desert ne tulburam?
Desteapta-te, o, sufletul meu! Ia seama faptelor
tale pe care le-ai facut, si adu-le la vedere;
varsa picaturi de lacrimi; spune cu indrazneala
faptele tale si cugetele tale lui Hristos, si te
indrepteaza.
N-a fost in viata pacat, nici fapta, nici
rautate, pe care sa nu le fi savarsit eu,
Mantuitorule, cu mintea si cu cuvantul, cu
vointa si cu gandul si cu stiinta, si cu fapta
pacatuind, ca altul nimeni nici odinioara.
Din aceasta m-am judecat, din aceasta m-am
osandit, eu, ticalosul, adica din cugetul meu,
decat care nimic nu este in lume mai puternic;
Judecatorule, Mantuitorul meu si cunoscatorule,
cruta-ma, izbaveste-ma si ma mantuieste pe mine
robul Tau.
Scara pe care a vazut-o de demult marele intre
patriarhi, suflete al meu, este aratarea suirii
celei de lucrare si a inaltarii gandului; deci,
de voiesti sa vietuiesti cu lucrarea si cu
cunostinta si cu inaltarea gandului,
innoieste-te.
Arsita zilei a rabdat patriarhul pentru lipsa si
frigul noptii a suferit, in toate zilele facand
castig; pastorind, trudindu-se si slujind, ca
sa-si ia amandoua femeile.
Prin doua femei intelege, fapta si cuno-stinta
intru inalta gandire: prin Lia fapta, ca ceea ce
a fost cu multi copii. Iar prin Rahela,
gandirea, ca cea mult-ostenitoare. Ca fara de
osteneli nici fapta, nici gandirea nu se vor
savarsi, suflete.
Privegheaza, o, suflete al meu, si te fa
deosebit, ca cel mare intre patriarhi; ca sa
dobandesti fapta cu gandirea cea inalta; ca sa
te faci minte vazatoare de Dumnezeu, sa ajungi
in norul cel neapus cu gandirea, si sa te faci
negutator de lucruri mari.
Pe cei doisprezece patriarhi nascandu-i cel mare
intre patriarhi, ti-a facut tie tainic, suflete
al meu, scara spre suirea cea de fapta, pe fiii
sai, ca pe niste temeiuri si trepte, ca niste
suisuri preaintelepteste asezandu-i.
Lui Esau cel urat asemanandu-te, suflete, ai dat
amagitorului tau intaia nastere, a frumusetii
celei dintai; si de la binecuvan-tarea
parinteasca ai cazut, si indoit te-ai amagit,
ticalosule, cu fapta si cu gandirea; pentru
aceasta acum pocaieste-te.
Edom s-a chemat Esau, pentru marea inversunare a
amestecarii cu femei. Caci cu neinfranarea
pururea aprinzandu-se si cu placerile
intinandu-se, Edom s-a numit, care inseamna:
infierbantarea sufletului celui iubitor de
pacate.
De Iov cel de pe gunoi auzind, o, suflete al
meu, ca s-a indreptatit, n-ai ravnit barbati-ei
aceluia, n-ai avut taria gandului lui, intru
toate care ai cunoscut, in cele ce ai stiut si
in cele ce te-ai ispitit; ci te-ai aratat
nerabdator.
Cel ce era mai inainte pe scaun, acum se vede
gol in gunoi, cu rani; cel cu multi fii si
marit, de naprasna fara de fii si de casa
lipsit; ca socotea gunoiul palat si ranile
margaritar.
Dupa vrednicia imparateasca fiind imbracat cu
diadema si cu porfira, omul cel cu multa avere,
si dreptul cel indestulat de bogatie si de
animale, degrab saracind de avere si de stare si
de imparatie s-a lipsit.
De a fost acela drept si fara prihana mai mult
decat toti, si n-a scapat de cursele si
viclesugurile inselatorului, dar tu, fiind
iubitor de pacate, ticaloase suflete, ce vei
face de se va intampla sa vina asupra ta ceva
din cele negandite?
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am intinat, peste
tot m-am ranit; dar ca un doctor, Hristoase,
amandoua prin pocainta mi le tamaduieste.
Spala-le, curateste-le, Mantuitorul meu,
arata-le mai curate decat zapada.
Trupul Tau si sangele pentru toti Ti-ai pus,
Cuvinte, rastignindu-Te; trupul, adica ca sa ma
innoiesti, iar sangele ca sa ma speli. Duhul
ti-ai dat ca sa ma aduci, Hristoase, Parintelui
Tau.
Savarsit-ai mantuirea in mijlocul pamantului,
Facatorule, ca sa ne mantuim; de bunavoie pe
cruce ai fost rastignit si Edenul cel ce se
incuiase s-a deschis; cele de sus si cele de
jos, faptura si toate neamurile mantuindu-se, se
inchina Tie.
Fie-mi mie scaldatoare sangele cel din coasta
Ta, totodata si bautura si apa iertarii ce a
izvorat, ca sa ma curatesc cu amandoua,
ungandu-ma si band, si ca o ungere si bautura,
Cuvinte, cuvintele Tale cele de viata.
Gol sunt, spre a intra in camara mirelui, gol
sunt si spre a merge la nunta si la cina;
candela mi s-a stins, fiind fara de untdelemn,
camara mi s-a inchis dormind eu. Cina s-a
mancat; iar eu fiind legat de maini si de
picioare, am fost lepadat afara.
Biserica a castigat pahar coasta Ta cea
purtatoare de viata, din care a izvorat noua
indoit izvorul iertarii si al cunostintei; spre
inchipuirea celei vechi si a celei noi, a
amanduror legilor, Mantuitorul nostru.
Timpul vietii mele este scurt, si plin de dureri
si de viclesug, dar intru pocainta primeste-ma
si intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac
castig si mancare celui strain; Mantuitorule, Tu
Insuti ma miluieste.
Falnic sunt acum si semet, cu inima in desert si
in zadar. Sa nu ma osandesti impreuna cu
fariseul; ci mai ales da-mi smerenia vamesului,
Unule Indurate, drepte Judecatorule, si cu
acesta impreuna ma numara.
Stiu, Indurate, ca am gresit, de am ocarat vasul
trupului meu; ci intru pocainta ma primeste, si
intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac
castig, nici mancare celui strain. Ci Tu Insuti,
Mantuitorule, ma miluieste.
Insumi idol m-am facut, vatamandu-mi cu poftele
sufletul meu. Ci intru pocainta ma primeste, si
intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac
castig, nici mancare celui strain. Ci Tu Insuti,
Mantuitorule, ma miluieste.
N-am auzit glasul Tau, n-am ascultat Scriptura
Ta, Datatorule de lege. Ci intru pocainta ma
primeste, si intru cunostinta ma cheama, ca sa
nu ma fac castig, nici mancare celui strain. Ci
Tu Insuti, Mantuitorule, ma miluieste.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Petrecand viata fara de trup, cuvioasa, fiind cu
trup, ai luat mare har de la Dumnezeu cu
adevarat, ca sa folosesti celor ce te cinstesc
cu credinta. Pentru aceasta ne rugam tie,
izbaveste-ne pe noi cu rugaciunile tale de toate
incercarile.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Intru adanc de necuviinte mari pogoran-du-te, nu
te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gand mai bun
in chip lamurit la virtutea cea desavarsita prin
fapta, minunand, Cuvioasa Maica Marie, firea
ingereasca.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Andrei, lauda parintilor, nu uita rugand cu
rugaciunile tale, de fata fiind tu, pe Treimea
cea inalt dumnezeiasca, ca sa ne izbavim de
osanda, cei ce te chemam pe tine, dumnezeiescul
ocrotitor si podoaba Cretei.
Slava... a Treimii:
Nedespartita in fiinta, neamestecata in Fete,
Dumnezeu Te cunosc pe Tine Dumnezeire, una in
Treime, ca pe Ceea ce esti intocmai cu imparatia
si intocmai cu tronul; si strig Tie cantarea cea
mare, ce se canta intreit intru cele de sus.
Si acum... a Nascatoarei:
Si ai nascut si esti fecioara, si ai ramas intru
amandoua cu firea, Fecioara. Cel ce S-a nascut
innoieste legile firii, si pantecele a nascut
nesimtind dureri. Unde Dumnezeu voieste, se
biruieste randuiala firii; ca face cate voieste.
Si iarasi se canta irmosul: Auzit-a proorocul de
venirea Ta...
Canonul cel Mare
Cantarea a 5-a
Irmosul:
Dis-de-dimineata, Iubitorule de oameni, ma rog
lumineaza-ma si ma indrepteaza la poruncile
Tale, si ma invata, Mantuitorule, sa fac voia Ta
(de doua ori).
In noapte viata mea mi-am petrecut pururea; ca
intuneric s-a facut mie si negura adanca noaptea
pacatului; ci ca pe un fiu al zilei arata-ma pe
mine, Mantuitorule.
Lui Ruben asemanandu-ma eu, ticalosul, facut-am
sfat necuvios si calcator de lege asupra lui
Dumnezeu celui inalt, intinandu-mi patul meu,
precum acela pe al tatalui sau.
Marturisescu-ma Tie Hristoase Imparate;
pacatuit-am, pacatuit-am ca mai inainte fratii
lui Iosif, vanzand rodul curatiei si al
intelepciunii.
De cei de un sange a fost dat, a fost van-dut in
robie dulcele suflet, cel drept, spre inchipuire
a Domnului; iar tu, suflete, cu totul te-ai
vandut rautatilor tale.
Lui Iosif cel drept si mintii lui celei curate,
urmeaza, ticalosule si neiscusitule suflete, si
nu te desfrana cu pornirile cele nebunesti,
facand faradelege pururea.
De s-a si salasluit in groapa oarecand Iosif,
Stapane Doamne, dar spre inchipuirea ingroparii
si a scuiparii Tale a fost aceasta; iar eu ce-Ti
voi aduce Tie intru acest chip vreodata?
Auzit-ai de cosul lui Moise, suflete, cel purtat
de apele si de valurile raului, ca a fost pazit
de demult ca intr-o camara, scapand de fapta cea
amara a voii lui Faraon.
De ai auzit, ticalosule suflete, de moasele ce
ucideau oarecand partea barbateasca, cea
nevarstnica, suge acum intelepciunea ca marele
Moise.
Nu ti-ai omorat mintea lovind-o, precum marele
Moise pe egipteanul, ticalosule suflete; si cum
te vei salaslui, spune-mi, in pustietatea
patimilor prin pocainta?
In pustietati a locuit marele Moise. Vino dar,
suf1ete, de urmeaza vietii lui, ca sa te
invrednicesti a vedea si aratarea lui Dumnezeu
cea din rug.
Toiagul lui Moise te inchipuieste, suflete, care
a lovit marea si a inchegat adancul, cu
insemnarea dumnezeiestii Cruci; prin care vei
putea si tu sa savarsesti lucruri mari.
Aaron a adus lui Dumnezeu foc fara prihana, fara
viclesug; iar Ofni si Fineas, ca si tine,
suflete, au adus lui Dumnezeu viata straina si
intinata.
Greu la minte m-am facut, Stapane, ca si Faraon
cel cumplit; Ianis si Iamvri la suflet si la
trup, cufundat cu gandul! Ci ajuta-mi mie,
Mantuitorule.
Cu lut mi-am amestecat gandul, eu ticalosul.
Spala-ma, Stapane, in baia lacrimilor mele, ma
rog Tie, alba ca zapada facand haina trupului
meu.
De voi cerceta faptele mele, Mantuitorule, ma
vad pe mine insumi intrecand pe tot omul cu
pacatele; ca intru cunostinta gandind am gresit,
iar nu intru necunostinta.
Cruta, cruta, Doamne, zidirea Ta. Pacatuit-am,
iarta-ma, Cel ce esti insuti din fire curat,
caci afara de Tine nimeni altul nu este fara
pata.
Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind;
aratat-ai minuni vindecand pe cei leprosi si
intarind pe cei slabanogi; ai oprit curgerea de
sange, Mantuitorule, celei ce s-a atins de
poalele Tale.
Celei ce avea curgere de sange urmeaza,
ticalosule suflete, nazuieste, tine-te de
poalele lui Hristos, ca sa te izbavesti de batai
si sa auzi de la Dansul: credinta ta te-a
mantuit!
Celei garbovite urmeaza, o suflete! Apropie-te,
cazi la picioarele lui Iisus, ca sa te
indreptezi, sa umbli drept in caile Domnului.
Desi esti fantana adanca, Stapane, izvoraste-mi
ape din preacuratele Tale vine. Ca band, ca si
Samarineanca, sa nu mai insetez. Ca izvoare de
viata izvorasti.
Siloam sa-mi fie mie lacrimile mele, Stapane
Doamne, ca sa-mi spal si eu luminile sufletului
si sa Te vad cu gandul pe Tine, Lumina cea mai
inainte de veci.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Cu neasemanata dragoste, preafericita, dorind sa
te inchini lemnului Crucii, te-ai invrednicit de
dorire; invredniceste-ma dar si pe mine, sa
dobandesc slava cea de sus.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Repejunea Iordanului trecand-o, ai aflat odihna,
fugind de placerea trupeasca cea cu durere; din
care si pe noi, cuvioasa, scoate-ne cu
rugaciunile tale.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Ca pe un pastor preaales, intelepte Andrei, pe
tine cel preacinstit, cu dragoste multa si cu
frica te rog, ca sa dobandesc mantuire si viata
vesnica, prin rugaciunile tale.
Slava... a Treimii:
Pe Tine, Treime, Te cantam, pe unul Dumnezeu;
Sfant, Sfant, Sfant esti, Parinte si Fiule si
Duhule, Fiinta singura prin Sine, Unime careia
pururea ne inchinam.
Si acum... a Nascatoarei:
Din tine S-a imbracat intru a mea framantatura
Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maica
Fecioara, ceea ce esti nestricata si nu stii de
barbat, si a unit Lui firea omeneasca.
Si iarasi irmosul: Dis-de-dimineata...
Canonul cel Mare
Cantarea a 6-a
Irmosul:
Strigat-am cu toata inima mea catre induratul
Dumnezeu si m-a auzit din iadul cel mai de jos;
si a scos din stricaciune viata mea (de doua
ori).
Lacrimi din ochii mei, Mantuitorule, si
suspinuri din adanc curat aduc Tie, strigand
inima mea: Dumnezeule, pacatuit-am Tie,
milostiveste-Te spre mine.
Instrainatu-te-ai, suflete, de Domnul tau, ca
Datan si ca Aviron; dar din toata inima striga:
Iarta-ma! Ca sa nu te impresoare pe tine
prapastia pamantului.
Ca o junice salbaticita, asemanatu-te-ai,
suflete, lui Efrem; ca o caprioara, pazeste-ti
viata de curse, inaltandu-ti mintea cu aripi, cu
fapta si cu gandirea.
Mana lui Moise ne va face sa credem, suflete,
cum ca Dumnezeu poate sa albeasca si sa curete
viata cea leproasa; nu te deznadajdui dar, macar
ca esti lepros.
Valurile pacatelor mele, Mantuitorule, ca in
Marea Rosie intorcandu-se, m-au acoperit degrab,
ca oarecand pe egipteni si pe conducatorii lor.
Voie sloboda fara recunostinta ai avut, suflete,
ca si Israel mai inainte; ca mai mult decat
dumnezeiasca mana, ai ales neintelepteste
lacomia patimilor cea iubitoare de placeri.
Carnurile cele de porc si caldarile si bucatele
cele egiptenesti, mai vartos decat cele ceresti
ai voit, suflete al meu; ca si de demult
nemultumitorul popor in pustie.
Fantanile hananeiestilor ganduri mai mult le-ai
cinstit, suflete, decat vana pietrei, din care
izvorul intelepciunii varsa izvorul teologiei.
Cand a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul,
cu inchipuire mai inainte a insemnat coasta Ta
cea de viata facatoare; din care toti bautura de
viata scoatem, Mantuitorule.
Cerceteaza, suflete, si iscodeste ca Isus, fiul
lui Navi, ce fel este pamantul fagaduintei si
locuieste in el cu buna legiuire.
Ridica-te si impotriveste-te patimilor trupesti,
ca Isus asupra lui Amalec; biruind pururea
gandurile cele inselatoare, ca si pe
gavaoniteni.
Treci peste firea cea curgatoare a vremii, ca
mai inainte chivotul, si te fa mostenitor
pamantului aceluia al fagaduintei, suflete,
Dumnezeu porunceste.
Precum ai scapat pe Petru, cel ce a strigat:
scapa-ma, asa apucand inainte, Mantuitorule,
scapa-ma si pe mine de fiara, intinzandu-Ti mana
Ta, si ma scoate din adancul pacatului.
Pe Tine Te stiu liman linistit, Stapane, Stapane
Hristoase! Ci apucand inainte, izbaveste-ma din
adancurile pacatului cele neumblate, si din
deznadajduire.
Eu sunt, Mantuitorule, drahma cea imparateasca,
pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzand
faclie pe Mergatorul inaintea Ta, Cuvinte, cauta
si afla chipul Tau.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.I
Ca sa stingi vapaia patimilor, ai izvorat
pururea paraie de lacrimi, Marie, arzandu-ti
sufletul. Al caror har da-mi-l si mie, robului
tau.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Nepatimire cereasca ai dobandit, prin vietuirea
cea preainalta de pe pamant maica; pentru
aceasta roaga-te, sa mantuiasca din patimi, cu
rugaciunile tale, pe cei ce te lauda pe tine.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Cunoscandu-te pastor si arhiereu al Cretei, si
rugator pentru lume pe tine, Andrei, alerg si
strig tie: Scoate-ma, parinte, din adancul
pacatului.
Slava... a Treimii:
Treime sunt neamestecata, nedespartita;
despartita dupa Fete, si Unime sunt din Fire
unita: Tatal si Fiul si dumnezeiescul Duh.
Si acum... a Nascatoarei:
Pantecele tau ne-a nascut noua pe Dumnezeu, cu
chipul ca si noi; deci ca pe un ziditor al
tuturor, roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu, ca
prin rugaciunile tale sa ne indreptatim.
Si iarasi irmosul: Strigat-am cu toata inima
mea...
Condac - glasul al 6-lea
Suflete al meu, suflete al meu, scoala! Pentru
ce dormi? Sfarsitul se apropie si vei sa te
tulburi. Desteapta-te dar, ca sa se
milostiveasca spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce
este pretutindeni, si toate le plineste.
Icos
Camara cea de vindecare a lui Hristos vazand-o
deschisa, privind si sanatatea care izvoraste
din aceasta lui Adam, a patimit si s-a ranit
diavolul, si ca in primejdie s-a tanguit si a
strigat catre prietenii sai: Ce voi face Fiului
Mariei? ma ucide Vitleemiteanul, Cel ce este
pretutindeni si pe toate le plineste.
Sinaxar
In joia din saptamana a V-a a Postului Mare
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
In aceeasi zi, in Joia din saptamana a cincea a
Postului Mare, dupa o veche predanie, cantam
slujba marelui canon de umilinta.
Acest canon, cel mai mare intr-adevar dintre
toate canoanele, l-a compus si l-a scris foarte
frumos si cu mult mestesug cel intre sfinti
parintele nostru Andrei, arhiepiscopul Cretei,
numit si Ierusalimiteanul.
Acesta era de loc din Damasc. La varsta de
patrusprezece ani, dupa ce a fost dat la scoala
si a invatat toate stiintele care-i dadeau o
educatie desavarsita, s-a dus la Ierusalim si a
imbratisat viata monahala.
Traind cu cuviosie si bine placut lui Dumnezeu,
intr-o viata linistita si netulburata, a lasat
Bisericii lui Dumnezeu si alte scrieri
folositoare vietii, cantari si canoane, dar a
fost mai cu deosebire iscusit in cuvantari de
lauda in cinstea sfintilor, a Maicii Domnului si
a Domnului nostru Iisus Hristos.
Impreuna cu alte multe canoane, a alcatuit si
acest Mare Canon plin de foarte mare umilinta.
Culegand si strangand la un loc toata istoria
Vechiului si Noului Testament, a alcatuit
cantarea aceasta de la Adam pana la inaltarea
lui Hristos si predica Apostolilor. Prin canonul
acesta indeamna tot sufletul sa ravneasca si sa
urmeze, dupa putere, toate faptele bune ale
istoriei Vechiului si Noului Testament, sa fuga
de toate faptele rele si sa alerge totdeauna la
Dumnezeu, prin pocainta, prin lacrimi si
marturisire si prin alte fapte bine placute lui
Dumnezeu.
Atat este de curgator si de armonios acest Mare
Canon, incat poate sa moaie si cea mai
invartosata inima si sa o destepte spre
savarsirea binelui, chiar numai daca-l canta
cineva cu inima zdrobita si cu potrivita
luare-aminte.
Andrei Criteanul a alcatuit acest canon pe
timpul cand si marele Sofronie, patriarhul
Ierusalimului, a scris viata Mariei Egipteanca.
In adevar, si aceasta viata ne pune inainte o
mare pilda de umilinta si da multa gandire celor
ce gresesc si pacatuiesc, numai daca ar voi sa
se departeze de rele.
Si s-a randuit sa se cante si sa se citeasca
Marele Canon si viata Cuvioasei Maria Egipteanca
in ziua aceasta pentru urmatoarea pricina:
Pentru ca Sfantul Post de patruzeci de zile se
apropie de sfarsit si pentru ca nu cumva
oamenii, lenevindu-se, sa se ingrijeasca mai
putin de nevointele cele duhovnicesti si sa se
deprteze cu totul de a trai in cumpatare, marele
Andrei, ca un adevarat invatator, prin cantarile
Marelui Canon, in care istoriseste virtutile
marilor barbati, precum si intoarcerea la
credinta a celor rai, pregateste pe cei care se
nevoiesc cu postul sa se poarte cu mai mult
curaj si sa se indrepte cu barbatie spre
nevointele postului ce-l mai au in fata. Iar
Sfantul Sofronie, prin minunata povestire despre
viata Mariei Egipteanca, indupleca pe oameni sa
ajunga din nou cumpatati, ii ridica spre
Dumnezeu, ii sfatuieste sa nu mai cada si sa nu
se deznadajduiasca, chiar daca au cazut inainte
in unele pacate. Si intr-adevar, povestirea
vietii Mariei Egipteanca infatiseaza cat este de
mare iubirea de oameni si dragostea lui Dumnezeu
fata de cei ce doresc sa se intoarcam de la
pacatele lor cele de mai inainte.
Canonul lui Andrei Criteanul se numeste Canonul
cel Mare poate si din pricina ideilor si
gandurilor inalte ce le cuprinde, caci
intr-adevar alcatuitorul lui este iscusit si l-a
compus intr-un chip nespus de frumos, dar si
pentru ca acest canon, spre deosebire de
celelalte, care au cate treizeci de tropare si
chiar mai putine, are doua sute cincizeci de
tropare si fiecare din tropare pricinuieste
nespusa placere. Prin urmare cu foarte buna
socoteala si potrivit a fost asezat in marele
post de patruzeci de zile acest Mare Canon, care
are multa umilinta.
Parintele nostru Andrei a fost cel dintai care a
adus la Constantinopol acest prea frumos si mare
canon, odata cu Viata Cuvioasei Maria, cand a
fost trimis de Teodor, patriarhul Ierusalimului,
sa fie de ajutor la al saselea sobor ecumenic.
Cu acest prilej a luptat in chipul cel mai
stralucit impotriva monotelitilor si, cu toate
ca era simplu monah, a fost randuit in clerul
Bisericii din Contstantinopol. Apoi a fost facut
diacon si a fost insarcinat cu purtarea de grija
a orfanilor. Dupa putina vreme a ajuns
arhiepiscopul Cretei. Mai pe urma, ajungand
aproape de locul numit Ieriso din Mitilina, a
calatorit spre Domnul, tocmindu-si bine scaunul
sau.
Pentru rugaciunile Sfantului Andrei, Dumnezeule,
miluieste-ne si ne mantuieste! Amin.
Dupa aceasta se canta Fericirile
- cu inchinaciuni - glasul al
6-lea.
Intru imparatia Ta, cand vei veni, pomeneste-ne
pe noi, Doamne.
Pe talharul l-ai facut, Hristoase, locuitor
raiului; pe cel ce a strigat pe Cruce catre
Tine: pomeneste-ma! Invredniceste-ma si pe mine,
nevrednicul, de pocainta acestuia.
Stih: Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora
este imparatia cerurilor.
Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, ca a ajuns
la aratare dumnezeiasca, si a luat atuncea rodul
fagaduintei din cea stearpa; sa urmam dreptei
credinte a acestuia.
Stih: Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor
mangaia.
Ravnind lenevirii lui Samson, suflete, ti-ai
tuns taria lucrurilor tale, dandu-ti celor de
alt neam viata intreaga si fericita, pentru
iubirea placerii.
Stih: Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni
pamantul.
Cel ce a biruit mai inainte cu falca magarului
pe cei de alt neam, acum se afla pradat de
desfrau; ci fugi, suflete al meu, de asemanare,
de fapta si de slabirea lui.
Stih: Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de
dreptate, ca aceia se vor satura.
Barac si Ieftae, capetenii de oaste, s-au ales
judecatorii lui Israel, cu care impreuna si
Debora cea cu minte barbateasca. Deci
imbarbatandu- te, suflete, cu vitejiile acelora,
intareste-te.
Stih: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor
milui.
Pe Iaila cea viteaza ai cunoscut-o, suflete al
meu, care a tras in teapa pe Sisera mai inainte,
si a facut mantuire; auzi stalpul, prin care tie
Crucea se insemneaza.
Stih: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor
vedea pe Dumnezeu.
Jertfeste, suflete, jertfa de lauda, adu fapta
buna ca pe o fiica mai curata decat a lui
Ieftae; si junghie ca pe o jertfa, Domnului tau
patimile cele trupesti.
Stih: Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii
lui Dumnezeu se vor chema.
Intelege, suflete al meu, ce este lana lui
Ghedeon; primeste roua din cer si te pleaca,
precum cainele, de bea apa care curge din lege
prin stoarcerea Scripturii.
Stih: Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca
a acelora este imparatia cerurilor.
Osanda lui Eli preotul ai luat-o, suflete al
meu, pentru lipsa mintii, suferind a lucra intru
tine patimile, ca si acela pe feciorii cei fara
de lege.
Stih: Fericiti veti fi cand va vor ocari pe voi
si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau
impotriva voastra, mintind pentru Mine.
Intre Judecatori, levitul cu socoteala si-a
impartit femeia la cele douasprezece neamuri,
suflete al meu, ca sa vadeasca intinaciunea cea
fara de lege a neamului lui Veniamin.
Stih: Bucurati-va si va veseliti, ca plata
voastra multa este in ceruri.
Iubitoarea de intelepciune Ana, rugandu-se,
numai buzele si-a miscat spre lauda, iar glasul
ei nu se auzea; si de aceea, desi era stearpa, a
nascut fiu vrednic de rugaciunea ei.
Stih: Pomeneste-ne pe noi, Doamne, cand vei veni
intru imparatia Ta.
Innumaratu-s-a intre judecatori feciorul Anei,
marele Samuel, pe care Armatem l-a crescut in
casa Domnului. Aceluia ravneste, suflete al meu,
si judeca lucrurile tale mai inainte decat pe
ale altora.
Stih: Pomeneste-ne pe noi, Stapane, cand vei
veni intru imparatia Ta.
Ales fiind David rege, ca un rege s-a uns din
corn cu dumnezeiescul mir. Deci si tu, suflete
al meu, de poftesti imparatia cea de sus, in loc
de mir, unge-te cu lacrimi.
Stih: Pomeneste-ne pe noi, Sfinte, cand vei veni
intru imparatia Ta.
Miluieste zidirea Ta, Milostive;
milosti-veste-Te spre faptura mainilor Tale, si
iarta tuturor pacatosilor si mie, celui ce am
calcat poruncile Tale mai mult decat toti.
Slava... a Treimii:
Si nasterii celei fara de inceput, si purcederii
ma inchin: Tatalui, Cel ce a nascut, slavesc pe
Fiul cel nascut, laud pe Duhul Sfant, Cel ce
straluceste impreuna cu Tatal si cu Fiul.
Si acum... a Nascatoarei:
Nasterii tale celei mai presus de fire ne
inchinam, nedespartind slava cea dupa fire a
pruncului tau, Nascatoare de Dumnezeu; ca Cel ce
este unul dupa fata, se marturiseste indoit dupa
fire.
Canonul cel Mare
Cantarea a 7-a
Irmosul:
Pacatuit-am, faradelege si nedreptate
savarsit-am inaintea Ta; nici am pazit, nici am
facut precum ne-ai poruncit noua; dar nu ne
parasi pe noi pana in sfarsit, Dumnezeul
parintilor (de doua ori).
Pacatuit-am, gresit-am si am calcat porunca Ta;
ca intru pacate am fost zamislit, si am adaugat
ranilor mele rana. Ci Tu ma miluieste, ca un
indurat, Dumnezeul parintilor.
Cele ascunse ale inimii mele, le-am marturisit
Tie, Judecatorul meu. Vezi smerenia mea, vezi si
necazul meu, si ia aminte acum la judecata mea;
si Tu ma miluieste, ca un indurat, Dumnezeul
parintilor.
Saul oarecand, daca a pierdut asinele tatalui
sau, suflete, degrab a aflat in schimb
imparatia; dar pazeste-te sa nu gresesti,
alegand mai degraba poftele tale cele
dobitocesti, decat imparatia lui Hristos.
David, dumnezeiescul parinte, de a si gresit
oarecand indoit, suflete al meu, cu sageata
desfraului sagetandu-se, si cu sulita robindu-se
pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele
lucruri bolesti, din pornirile cele de voia ta.
Impreunat-a David oarecand nelegiuirea cu
nelegiuire, ca a amestecat desfraul cu uciderea;
dar indata indoita pocainta a aratat. Iar tu,
suflete, mai viclene lucruri ai facut,
necaindu-te catre Dumnezeu.
David oarecand a insemnat cantarea, scriind-o ca
intr-o icoana, prin care-si mustra fapta ce a
lucrat, strigand: Miluieste-ma! Ca Tie unuia am
gresit, Dumnezeului tuturor; Insuti ma
curateste.
Purtat fiind chivotul in car, cand s-au intors
junicile, numai cat s-a atins Zan acela de el, a
fost certat de mania lui Dumnezeu. Deci de
indrazneala aceluia fugind, suflete, cinsteste
bine cele dumnezeiesti.
Auzit-ai de Abesalom cum s-a sculat impotriva
firii. Cunoscut-ai faptele lui cele intinate, cu
care a batjocorit patul lui David, tatalui sau;
dar si tu ai urmat pornirilor lui celor de
patimi si iubitoare de placeri.
Supus-ai trupului tau vrednicia ta cea nerobita,
si ca alt Ahitofel afland pe vrajmasul, suflete,
te-ai plecat dupa sfaturile lui; dar le-a
risipit pe acestea Insusi Hristos, ca tu sa te
mantuiesti cu adevarat.
Solomon cel minunat, cel plin de harul
intelepciunii, acesta facand viclesug inaintea
lui Dumnezeu oarecand, s-a departat de la El;
caruia si tu ti-ai asemanat blestemata ta viata,
suflete.
De placerile patimilor sale fiind silit, s-a
intinat, vai mie! Iubitorul intelepciunii,
iubitor de femei desfranate facandu-se si
instrainat de la Dumnezeu; caruia tu, o suflete,
ai urmat cu gandul, prin dezmierdari rusinoase.
Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tatalui
sau, ai ravnit, suflete, impreuna si lui
Ieroboam, slugii celei prea rele, care s-a
viclenit oarecand; dar fugi de asemanarea lor,
si striga lui Dumnezeu: Pacatuit-am,
miluieste-ma!.
Necuratirilor lui Ahav ai ravnit, sufletul meu!
Vai mie! Te-ai facut locas intinaciunilor
trupesti si vas urat al patimilor. Dar din
adancul tau suspina si spune lui Dumnezeu
pacatele tale.
A ars oarecand Ilie pe cei de doua ori cate
cincizeci, cand a junghiat si pe proorocii cei
de rusine ai Izabelei, spre mustrarea lui Ahav.
Dar fugi, suflete, de asemanarea acestor doi si
te intareste.
Incuiatu-s-a tie cerul, suflete, si foamete de
la Dumnezeu te-a cuprins de vreme ce nu te-ai
plecat cuvintelor lui Ilie Tezviteanul, ca si
Ahav oarecand. Ci Sareptencei asemanan-du-te,
hraneste sufletul proorocului.
Pacatele lui Manase ti-ai ingramadit cu vointa,
suflete, punand ca niste lucruri de scirba
patimile si inmultind cele dezgustatoare; dar
pocaintei lui ravnind cu caldura, castiga-ti
umilinta.
Cad inaintea Ta si aduc Tie, ca niste lacrimi,
cuvintele mele: Pacatuit-am, cum a gresit
pacatoasa, si am facut faradelege ca nimeni
altul pe pamant. Dar fie-Ti mila, Stapane, de
faptura Ta si iarasi ma cheama.
Folosit-am rau chipul Tau, si am stricat porunca
Ta; toata frumusetea mi s-a intunecat, si cu
patimile mi s-a stins faclia, Mantuitorule. Dar
milostivindu-Te, da-mi bucurie, precum canta
David.
Intoarce-te, caieste-te, descopera cele ascunse;
graieste lui Dumnezeu Cel ce stie toate. Tu
singur stii, Mantuitorule, cele ascunse ale
mele; ci Insuti Tu ma miluieste, precum canta
David, dupa mare mila Ta.
Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se
desteapta. Pentru aceasta ca Iezechia lacrimez
pe patul meu, ca sa mi se adauge ani de viata.
Dar care Isaia va sa stea pentru tine, suflete?
Fara numai Dumnezeul tuturor.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Strigand catre Preacurata Maica lui Dumnezeu mai
inainte, ai gonit turbarea poftelor celor cu
sila suparatoare, si ai rusinat pe vrajmasul cel
ce te-a facut sa cazi in cursa. Ci da-mi acum
ajutor in necazuri si mie, robului tau.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos pe Care L-ai iubit, de Care ai dorit,
pe urma Caruia ai mers, Acesta a aflat pocainta
si ti-a daruit-o, ca singur Dumnezeu milostiv;
pe Care roaga-L neincetat, sa ne izbaveasca pe
noi de patimi si de primejdii.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Pe piatra credintei intareste-ma, cu rugaciunile
tale, parinte, ingradindu-ma cu frica cea
dumnezeiasca, si ma rog daruieste-mi mie acum
pocainta, Andreie; si ma izbaveste de cursa
vrajmasilor care ma cauta pe mine.
Slava... a Treimii:
Treime neamestecata, nedespartita, de o fiinta
si fire una; lumini si lumina, si trei sfinte,
si Unul sfant, este laudata Treimea, Dumnezeu.
Lauda si preaslaveste, suflete, viata si vieti,
pe Dumnezeul tuturor.
Si acum... a Nascatoarei:
Laudamu-te, bine te cuvantam, inchinamu-ne tie,
Nascatoare de Dumnezeu, ca ai nascut pe Unul din
Treimea cea nedespartita, pe Unul Fiu si
Dumnezeu; si tu insati ne-ai deschis noua celor
de pe pamant cele ceresti.
Si iarasi irmosul: Gresit-am, faradelege am
facut...
Tricantarea (fara metanii)
Canonul cel Mare
Cantarea a 8-a - glasul 8
Irmosul:
Pe Imparatul slavei, Cel fara inceput, de Care
se infricoseaza puterile ceresti, si se
cutremura cetele ingerilor, preoti laudati-L,
popoare preainaltati-L intru toti vecii .
Ca niste carbuni ai focului celui fara materie,
ardeti patimile mele cele impadurite, aprinzand
intru mine acum dorul dragostei celei
dumnezeiesti, Apostolilor.
Sa cinstim trambitele cele cu glasuri bune ale
Cuvantului, prin care au cazut zidurile cele
neintarite ale vrajmasului, si s-au intarit
zidurile cunostintei de Dumnezeu.
Sfaramati chipurile patimilor sufletului meu,
cei ce ati sfaramat capistile si idolii
vrajmasului, Apostoli ai Domnului, cei ce
sunteti biserici sfintite.
A Nascatoarei:
Incaput-ai pe Cel neincaput din fire; purtat-ai
pe Cel ce poarta toate; alaptat-ai, curata, pe
Cel ce hraneste faptura, pe Hristos datatorul de
viata.
Alta Tricantare
Irmos - acelasi:
Cu mestesugirea cea inalta a Duhului, ati zidit
toata Biserica, Apostoli ai lui Hristos; in
aceasta binecuvantati pe Hristos in veci.
Trambitand cu trambita dogmelor, au surpat
Apostolii toata inselaciunea idoleasca,
preainaltand pe Hristos intru toti vecii.
Apostoli ce sunteti buna adunare, pazitori ai
lumii, cetateni ceresti, izbaviti-ne din
primejdii pe noi, care va laudam pururea.
A Treimii:
Dumnezeiasca stapanie cea intreit insorita si
prealuminata, fire de o slava si de un tron,
Parinte atoatefacatorule, Fiule si Duhule cel
dumnezeiesc, pe Tine Te laud in veci.
A Nascatoarei:
Ca pe un tron cinstit si preainaltat sa laudam
neincetat, popoare, pe Maica lui Dumnezeu, pe
ceea ce singura este dupa nastere maica si
fecioara.
Alta Tricantare
Irmosul:
Pe Cel pe Care-L slavesc ostile ceresti si de El
se cutremura heruvimii si serafimii, toata
suflarea si zidirea, laudati- L, binecuvantati-L
si-L preainaltati intru toti vecii (de doua
ori).
Miluieste-ma pe mine cel ce am pacatuit,
Mantuitorule, ridica-mi mintea mea spre
intoarcere. Primeste-ma pe mine cel ce ma
pocaiesc; miluieste-ma pe mine cel ce strig:
Gresit-am Tie, mantuieste-ma; nelegiuit-am,
miluieste-ma.
Ilie cel ce a fost purtat in car, suindu-se in
carul virtutilor, s-a inaltat ca spre ceruri
oarecand, mai presus de cele pamantesti; deci la
suirea acestuia cugeta, suflete al meu.
Curgerea Iordanului oarecand a stat de o parte
si de alta, prin lovirea cu cojocul lui Ilie de
catre Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui
dar nu te-ai invrednicit, din pricina
neinfranarii.
Elisei luand oarecand cojocul lui Ilie, a luat
de la Domnul har indoit; iar tu, o, suflete al
meu, de acest har nu te-ai impartasit, pentru
neinfranare.
Somaniteanca oarecand a primit pe cel drept cu
gand bun; iar tu, o, suflete, n-ai adus in casa
ta nici strain, nici calator. Pentru aceasta tu
vei fi lepadat afara din camara, tanguindu-te.
Mintii celei intinate a lui Ghiezi pururea te-ai
asemanat, ticalosule suflete; a carui iubire de
argint leapad-o macar la batranete. Fugi de
focul gheenei, departandu-te de rautatile tale.
Tu, suflete, lui Ozia ravnind, lepra lui intru
tine indoit ai luat-o; ca cele necuvioase
cugeti, si cele fara de lege faci; lasa cele ce
ai si alearga la pocainta.
De niniviteni ai auzit, suflete, ca s-au pocait
catre Dumnezeu cu sac si cu cenusa; acestora
n-ai urmat, ci te-ai aratat mai rau decat toti
cei ce au gresit mai inainte de lege si dupa
lege.
De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit,
suflete, care a plans cu tanguire cetatea
Sionului si lacrimi a varsat. Urmeaza vietii lui
celei plangatoare si te vei mantui.
Iona a fugit in Tars, cunoscand dinainte
intoarcerea ninivitenilor; a cunoscut ca un
prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru ca se
ferea sa nu minta proorocia lui.
De Daniel ai auzit, o, suflete, cum a astupat
gurile fiarelor in groapa; ai inteles cum
tinerii cei ce au fost cu Azaria au stins prin
credinta vapaia cuptorului cea arzatoare.
Pe toti cei din Legea Veche, i-am adus tie,
suflete, spre pilda; urmeaza faptelor iubite de
Dumnezeu ale dreptilor si fugi de pacatele celor
vicleni.
Drepte Judecatorule, Mantuitorule, miluieste-ma
si ma izbaveste de foc si de groaza ce am a
petrece la judecata, dupa dreptate; iarta-ma mai
inainte de sfarsit, prin fapte bune si prin
pocainta.
Ca talharul strig Tie: pomeneste-ma; ca Petru
plang cu amar; iarta-ma, Mantuitorule! strig ca
vamesul, lacrimez ca pacatoasa. Primeste-mi
tanguirea ca oarecand pe a cananeencii.
Tamaduieste putrejunea smeritului meu suflet,
Mantuitorule, Unule, Tamaduitorule. Pune-mi
doctorie vindecatoare si untdelemn si vin,
lucrurile cele de pocainta, si umilinta cu
lacrimi.
Cananeencii si eu urmand, strig: Miluieste-ma,
Fiul lui David! Ma ating de poala, ca ceea ce-i
curgea sange; plang ca Marta si ca Maria pentru
Lazar.
Alabastru cu lacrimi turnand pe capul Tau,
Mantuitorule, ca niste mir, strig ca pacatoasa
care cerea mila; rugaciune aduc si cer sa iau
iertare.
De n-a si pacatuit nimeni ca mine, totusi
primeste-ma, Milostive Mantuitorule, si pe mine,
care cu frica ma pocaiesc si cu dragoste strig:
pacatuit-am Tie Unuia, nelegiuit-am,
miluieste-ma.
Milostiveste-Te, Mantuitorule, spre zidirea Ta,
si ma cauta ca un pastor pe mine, oaia cea
pierduta, si ratacit fiind, rapeste-ma de la
lup, si ma fa oaie in pasunea oilor Tale.
Cand vei sedea Judecator ca un milostiv, si vei
arata slava Ta cea infricosatoare, Hristoase, o!
ce frica va fi atuncea. Cuptorul arzand si toti
temandu-se de infricosatoarea judecata a Ta.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Maica Luminii celei neapuse, pe tine
luminandu-te, te-a dezlegat de intunericul
pacatelor; de unde primind tu harul Duhului,
lumineaza, Marie, pe cei ce te lauda cu
credinta.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Minune noua cu adevarat vazand in tine, maica,
dumnezeiescul Zosima s-a spaimantat; ca inger in
trup vedea si cu totul de minune s-a umplut,
laudand pe Hristos in veci.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Ca cel ce ai indrazneala catre Domnul, Andrei
cinstite, lauda Cretei, pe tine te rog:
Roaga-te, ca sa aflu acum dezlegare de legatura
faradelegii prin rugaciunile tale, ca cel ce
esti invatator al pocaintei si marirea
cuviosilor.
A Treimii:
Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul
Duh, Dumnezeu.
Parinte, Cel ce esti fara inceput, Fiule, Cel
impreuna fara de inceput, Mangaietorule cel bun,
Duhule cel drept, Nascatorule al lui
Dumnezeu-Cuvantul, Cuvinte al Tatalui celui fara
inceput, Duhule cel viu si facator, Treime in
Unime, miluieste-ma.
Si acum... a Nascatoarei:
Ca din porfira s-a tesut trupul lui Emmanuel
inlauntru in pantecele tau, Preacurata, ceea ce
esti porfira intelegatoare; pentru aceasta,
Nascatoare de Dumnezeu, cu adevarat pe tine te
cinstim.
Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam
Domnului, cantandu-I si preainaltandu-L pe
Dansul intru toti vecii.
Si iarasi irmosul: Pe Cel pe Care-L slavesc...
Tricantarea
Canonul cel MareCantarea
a 9-a - glasul 8
Irmosul:
Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu te
marturisim pe tine, Fecioara curata, cei
mantuiti prin tine, cu cetele cele fara de
trupuri marindu-te pe tine.
Apostoli, cei ce v-ati aratat izvoare de ape
mantuitoare, racoriti sufletul meu cel topit de
setea pacatului.
Pe mine cel ce inot in noianul pierzarii si sunt
cufundat, mantuieste-ma, Doamne, cu dreapta Ta,
ca si pe Petru.
Ca cei ce sunteti sarea invataturi lor celor
dulci, uscati putrejunea gandului meu, si
alungati intunericul necunostintei.
A Nascatoarei:
Ca una ce ai nascut bucuria, da-mi plangere prin
care sa pot afla mangaiere, dumnezeiasca
stapana, in ziua ce va sa fie.
Alta Tricantare:
Pe tine, ceea ce esti mijlocitoare intre cer si
intre pamant, toate neamurile te fericim; ca
trupeste a locuit in tine plinirea Dumnezeirii,
Fecioara .
Cu cantari te slavim pe tine, adunare laudata a
Apostolilor, ca v-ati aratat lumii luminatori,
alungand inselaciunea.
Cu mreaja voastra cea evangheliceasca vanand
pesti cuvantatori, Ii aduceti pururea merinde
lui Hristos, fericitilor Apostoli.
Aduceti-va aminte de noi, Apostoli, in
rugaciunea voastra catre Dumnezeu, ca sa ne
izbavim de toata incercarea, rugamu-va noi, care
va laudam cu dragoste.
A Treimii:
Pe Tine, Unimea cea in trei Fete, Tata si Fiule
si cu Duhul, pe un Dumnezeu de o fiinta laud; pe
Treimea cea de o putere si fara inceput.
A Nascatoarei:
Pe tine, Nascatoare de prunc si Fecioara, toate
neamurile te fericim, ca cei ce ne-am izbavit
prin tine din blestem; ca ai nascut pe Domnul,
bucuria noastra.
Alta Tricantare:
Irmosul:
Nasterea zamislirii celei fara de samanta este
netalcuita; rodul Maicii celei fara de barbat
este nestricat; ca nasterea lui Dumnezeu
innoieste firile. Pentru aceasta pe tine toate
neamurile, ca pe o maica mireasa a lui Dumnezeu,
cu dreapta credinta te marim .
Mintea s-a ranit, trupul s-a trandavit, duhul
boleste; cuvantul a slabit, viata s-a omorat,
sfarsitul este langa usi. Pentru aceasta,
ticalosul meu suflet, ce vei face cand va veni
Judecatorul sa cerceteze ale tale?
Adusu-ti-am aminte, suflete, de la Moise facerea
lumii, si toata Scriptura cea asezata de acela;
care iti povesteste tie de cei drepti si de cei
nedrepti; din care celor de al doilea, adica
celor nedrepti ai urmat, o, suflete, pacatuind
lui Dumnezeu, iar nu celor dintai.
Legea a slabit, Evanghelia nu lucreaza si toata
Scriptura in tine nu este bagata in seama;
profetii au slabit si tot cuvantul Celui Drept.
Si ranile tale, o, suflete al meu, s-au
inmultit, nefiind doctor care sa te
insanatoseze.
Pildele Scripturii celei noi iti aduc tie, ca sa
te duca pe tine, suflete, spre umilinta;
ravneste dar dreptilor, iar de pacatosi te
leapada, si indupleca pe Hristos cu rugaciunile
tale, cu postul, cu curatia si cu smerenia.
Hristos S-a facut prunc, impreunandu-Se cu mine
prin trup, si toate cate sunt ale firii, cu voia
le-a plinit, afara de pacat, aratandu-ti tie, o,
suflete, pilda si chipul smereniei Sale.
Hristos S-a facut om, chemand la pocainta pe
talhari si pe desfranate. Suflete, pocaieste-te,
ca s-a deschis usa imparatiei acum, si o apuca
mai inainte fariseii si vamesii si desfranatii,
pocaindu-se.
Hristos pe magi i-a mantuit, pe pastori i-a
chemat, multimea pruncilor a facut-o mucenici,
pe batranul l-a slavit si pe vaduva cea batrana.
Carora n-ai ravnit, suflete, nici faptelor, nici
vietii; dar vai tie, cand vei fi judecat!
Postind Domnul patruzeci de zile in pustie, mai
pe urma a flamanzit, aratand firea cea
omeneasca. Suflete, nu te lenevi; de va navali
asupra ta vrajmasul, alunga-l cu rugaciuni si cu
postire, departe de la picioarele tale.
Hristos era ispitit, diavolul Il ispitea,
aratandu-I pietrele ca sa le faca paini. In
munte L-a suit sa vada toate imparatiile lumii
intr-o clipita. Teme-te, o, suflete, de
inselaciune; trezeste-te, roaga-te in tot ceasul
lui Dumnezeu.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfesnicul
lui Hristos, glasul celui ce striga a glasuit,
predicand pocainta: Irod a savarsit faradelege
cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, sa nu te
prinzi in cursele celor fara de lege, ci degrab
imbratiseaza pocainta.
In pustie a locuit Inaintemergatorul harului, si
Iudeea toata si Samaria auzind, au alergat si
si-au marturisit pacatele lor bucuros,
botezandu-se; carora tu, suflete, n-ai urmat.
Nunta cinstita este si patul neintinat, ca
Hristos amandoua le-a binecuvantat mai inainte,
ospatandu-Se trupeste, si in Cana Galileii la
nunta apa in vin prefacand, aratand intaia
minune, ca tu sa te prefaci, o, suflete.
Hristos a intarit pe slabanogul cel ce si-a
ridicat patul, si pe tanarul cel mort l-a
inviat, pe fiul vaduvei si pe al sutasului si,
samarinencei aratandu-Se, a inchipuit mai
inainte tie, suflete, inchinarea in Duh.
Pe ceea ce-i curgea sange a tamaduit-o Domnul cu
atingerea de poala Lui; pe cei leprosi i-a
curatit, pe orbi i-a luminat si pe cei schiopi
i-a indreptat; pe surzi, pe muti si pe cea
garbovita pana la pamant, i-a tamaduit cu
cuvantul, ca tu sa te mantuiesti, ticaloase
suflete.
Bolile tamaduind, saracilor a bine vestit
Hristos-Cuvantul. Pe schiopi i-a vindecat,
impreuna cu vamesii a mancat si cu pacatosii S-a
amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei
moarte mai dinainte, l-a intors cu atingerea
mainii.
Vamesul s-a mantuit si pacatoasa s-a inteleptit;
iar fariseul, laudandu-se, s-a osandit. Ca
vamesul striga: milostiveste-Te; si pacatoasa:
miluieste-ma. Iar fariseul se ingamfa strigand:
Dumnezeule, multumescu-Ti, si celelalte graiuri
ale nebuniei lui.
Zaheu vames a fost, dar s-a mantuit; si fariseul
Simon s-a inselat, si pacatoasa si-a luat
dezlegare de iertare, de la Cel ce are puterea a
ierta pacatele; careia sirguieste de urmeaza,
suflete.
N-ai ravnit pacatoasei, o, ticalosul meu suflet,
care luand alabastru cu mir, cu lacrimi a uns
picioarele Domnului, si cu parul le-a sters.
Caci i-a rupt zapisul pacatelor ei cele de
demult.
Cetatile carora le-a dat Hristos bunavestire,
stii, suflete al meu, cum au fost blestemate;
teme-te de pilda, sa nu te faci ca acelea; pe
care asemanandu-le Stapanul cu Sodoma, pana la
iad le-a osandit.
Sa nu te arati, o, suflete al meu, mai rau
pentru deznadajduire, auzind credinta
cananeencei, pentru care cu cuvantul lui
Dumnezeu s-a tamaduit fiica ei. Striga din
adancul inimii, ca si aceea lui Hristos: Fiul
lui David, mantuieste-ma si pe mine.
Milostiveste-Te, mantuieste-ma, Fiul lui David,
miluieste-ma, Cel ce ai tamaduit cu cuvantul Tau
pe cei indraciti, si glasul cel milostiv, ca si
talharului, graieste-mi: Amin zic tie, cu Mine
vei fi in rai, cand voi veni intru slava Mea.
Un talhar Te-a hulit; un talhar ca Dumnezeu Te-a
cunoscut. Ca amandoi impreuna pe cruce erau
spanzurati. Dar, o, mult-Indurate! Ca si
talharului celui credincios, care Te-a cunoscut
pe Tine Dumnezeu, deschide-mi si mie usa
slavitei Tale imparatii.
Faptura s-a mahnit vazandu-Te rastignit; muntii
si pietrele de frica s-au despicat, pamantul s-a
cutremurat si iadul s-a golit; si s-a intunecat
lumina zilei, vazandu-Te pe Tine, Iisuse, cu
trupul pe Cruce pironit.
Roade vrednice de pocainta nu cere de la mine;
ca taria mea intru mine a lipsit. Daruieste-mi
inima pururea umilita, si saracie duhovniceasca;
ca sa-Ti aduc acestea ca o jertfa primita, Unule,
Mantuitorule.
Judecatorul meu si cunoscatorule, Cel ce va sa
vii iarasi cu ingerii sa judeci lumea toata;
atunci vazandu-ma cu ochiul Tau cel bland, sa Te
milostivesti si sa ma miluiesti, Iisuse, pe mine
care am gresit mai mult decat toata firea
omeneasca.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Toate cetele ingeresti si adunarile omenesti
le-ai uimit cu viata ta cea minunata; ca cei
fara de trup vietuind si firea covarsind; pentru
care ca si cum ai fi fost fara materie, te-ai
suit cu picioarele pe apa, Marie, si Iordanul ai
trecut.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Fa milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te
laudam pe tine, Cuvioasa Maica, sa ne izbaveasca
de rautati si de necazurile care ne impresoara.
Ca izbavindu-ne din incercari, sa marim
neincetat pe Domnul, Cel ce te-a slavit pe tine.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi.
Andrei cinstite si Parinte de trei ori fericite,
pastorul Cretei, nu inceta rugandu-te pentru cei
ce te lauda, ca sa ne izbavim de toata mania,
necazul si stricaciunea, si de greseale de
neinchipuit, noi cei care cinstim pururea
pomenirea ta cu credinta.
Slava... a Treimii:
Treime de o fiinta, Unime in trei ipostasuri, pe
Tine Te laudam; pe Tatal slavind, pe Fiul
slavind si Duhului inchinandu-ne, unui Dumnezeu
intr-o fire cu adevarat; viata si vieti,
imparatiei celei fara de sfarsit.
Si acum... a Nascatoarei:
Cetatea ta pazeste-o, Preacurata Nascatoare de
Dumnezeu; ca in tine aceasta cu credinta
imparatind, in tine se si intareste, si prin
tine biruind, infrange toata incercarea,
dezarmeaza pe vrajmasi si indrepteaza pe supusii
ei.
Si iarasi irmosul: Nasterea zamislirii celei...
Luminanda glasului (de trei ori)
La Stihoavna
Stihira zilei (de doua ori) pe glasul al 8-lea
Calcand in caile cele talharesti, suflete al
meu, greu te-ai ranit de pacatele tale, dandu-te
vrajmasilor celor nebuni; ci avand vreme acum cu
umilinta striga: Nadejdea celor fara de nadejde,
viata celor deznadajduiti, Mantuitorule,
ridica-ma si ma mantuieste.
A mucenicilor:
Cu platosa credintei imbracandu-va bine si cu
chipul Crucii intrarmandu-va, ostasi puternici
v-ati aratat; tiranilor barbateste ati stat
impotriva, si inselaciunea diavolului ati
surpat; biruitori facandu-va, cununilor v-ati
invrednicit. Rugati-va totdeauna pentru noi, ca
sa mantuiasca sufletele noastre.
Slava... Si acum... a Nascatoarei:
Primeste graiurile robilor tai, Preacurata
Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, si te roaga
neincetat, sa se daruiasca noua dezlegare de
pacate si pace.
Si se citeste si Ceasul intai, fara catisma.
Apoi: Sfinte Dumnezeule... se zice la toate
Ceasurile.
Condacul: Suflete al meu, suflete al meu...