Saint_Côme_et_Saint_Damien

 

 

 

Parohia Ortodoxă Română "Sfântul Cosma şi Sfântul Damian" din Mulhouse şi împrejurimi

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

Croix-Athos

Locaţie:


Chapelle de la Clinique de Gérontologie "Saint Damien"
23 avenue de la 1ère Division Blindée, 68100 Mulhouse

Harta

Preot:


Emil TANCA
2 rue d'Ensisheim, 68840 Pulversheim 

tancaemilioan@gmail.com

mobil: 0033 (0)687 13 21 39
fix:      0033 (0)389 28 53 91

Viaţa parohiei Articole
Slujbe Duminici
Arhivă Sărbători
Proiecte Sfinţi
  Noutăţi
  Postul Mare
  Spiritualitate
   
   
   
 
img

 

 

CHESTIONAR DE SPOVEDANIE

- pentru adulţi -

Postat in Postul Mare 9 aprilie 2009

Acest chestionar este orientativ si nu detine totalitatea pacatelor

Motto:

Cel care-şi ascunde păcatele nu propăşeşte, iar cele ce le mărturiseşte, şi se lasă de ele, va fi miluit.

Pilde 28, 13

Cele zece porunci (Ieşirea 20, 2-17)

 

 

 

Porunca 1

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine

·                     M-am îndoit de existenţa şi ajutorul lui Dumnezeu?

·                     L-am lăsat pe Dumnezeu pe ultimul plan al preocupărilor mele zilnice?

·                     Cât din timpul zilei îmi rezerv pentru rugăciune, meditaţie, lecturi spirituale? Acord un spaţiu bine definit preocupărilor spirituale în timpul zilei sau le fac pe apucate, când şi dacă îmi "vine"?

·                     Mă rog doar dimineaţa şi seara sau îmi amintesc şi-n timpul zilei de Dumnezeu; "uit" sau "nu(-mi fac) am timp" să mă rog!? Încerc să conştientizez cât mai frecvent prezenţa şi

·                     ajutorul lui Dumnezeu (să "descifrez semnele" Sale sau, invers, greşesc încredinţându-mă acestora fără discernământ) în situaţiile concrete de viaţă?

·                     Mă rog cu plăcere sau rugăciunea e o povară pentru mine? De ce mă rog (doar ca să obţin ceva)?

·                     Sunt atent la înţelesul rugăciunii sau mă grăbesc s-o termin?

·                     Mă las copleşit de alte gânduri şi frământări, în loc să mă încredinţez cu totul lui Dumnezeu în aceste momente?

·                     Am încredere în împlinirea rugăciunilor mele sau mă rog cu îndoială?

·                     Mă rog doar la necaz? Uit să mulţumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite?

·                     Mă las cuprins de deznădejde sau am încredere prea mare în ajutorul lui Dumnezeu? Ispitesc pe Dumnezeu, lăsând totul pe seama Lui, fără să fac nici un efort personal?

·                     Sunt preocupat de îmbunătăţirea vieţii mele spirituale (prin Sf. Euharistie, spovedanie, rugăciune, meditaţie, lecturi duhovniceşti, caritate etc.) sau n-am nici un fel de preocupare religioasă ori vreun ţel duhovnicesc?

·                     Mi-e frică de Dumnezeu sau Îl iubesc? Mă împărtăşesc frecvent, pentru a fi într-o cât mai strânsă şi continuă (progresivă) comuniune cu Hristos sau practic o viaţă spirituală în "sincope" (salturi), "din Paşti în Crăciun"?

·                     După ce m-am împărtăşit caut să prelungesc trăirea spirituală, bucuria Liturghiei, printr-o reflecţie mai stăruitoare asupra prezenţei lui Hristos în corpul şi sufletul meu sau de îndată mă las (cu)prins de problemele "din afară" şi de tensiunile zilei?

·                     M-am lăsat copleşit îndată de vechile păcate şi compromisuri?

Mi-e ruşine să mă recunosc a fi credincios şi să-mi mărturisesc credinţa, să abordez subiecte religioase în discuţiile cu ceilalţi? Sunt cu adevărat un credincios practicant sau doar un "ritualist de duminica"?

           Am săvârşit vreun sacrilegiu sau profanare a celor sfinte?

           Mi-e ruşine să-mi fac cruce când trec prin faţa bisericii?

Porunca 2

Să nu-ţi faci chip cioplit; să nu te închini lor, nici să le slujeşti

           Mi-am lipit inima de avuţii sau de alte pasiuni deşarte mai tare decât de Dumnezeu?

           M-am lăsat pradă idolilor carierismului sau orgoliului per­sonal.

           Port diverse obiecte (amulete) ca să-mi aducă "noroc" (chiar şi crucea purtată în acest scop) şi să mă protejeze de "energii negative"?

           îmi place să mă îmbrac extravagant sau să mă înzorzonez cu tot felul de podoabe, pentru a "crea impresie"?

           Am dăruit bisericii diverse obiecte şi podoabe ce-mi prisoseau şi mă stinghereau în casă, nu ca o Jertfă curată, sinceră[1] ?

·           Am fost la "vrăjitori(are)", ghicitori(are), descântători(are), la şedinţe oculte?

·                     Cred în vise[2], zodiace, "viziuni", "apariţii", premoniţii etc. mai mult decât în cele sfinte?

·                     Cred în vrăji, farmece, superstiţii, în puterea magiei? Ai frecventat (sau ai îndemnat şi pe alţii s-o facă) chiar şi "preoţi" ce trec drept "dezlegători", "taumaturgi" (vindecători) etc.?[3] Am cochetat cu diverse credinţe şi practici ezoterice sau eretice? Sub influenţa altor credinţe arn primit un al doilea botez?

·                     Sub influenţa prozelitismului neoprotestant, mă îndoiesc de puterea Sf. Cruci?

 

Porunca 3

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert

           Am înjurat (de cele sfinte: grijania = Sf. împărtăşanie,

·                     Pastele, Biserica etc.)?

·                     Am blestemat?

·                     Am jurat strâmb sau fără trebuinţă?

·                     Am fost sperjur la vreun proces?

·                     Am încălcat vreun jurământ sau făgăduinţă făcute lui Dumnezeu?

·                     Am vorbit vulgar; am blasfemiat (hulit); am spus glume/bancuri pe seama celor sfinte?

·                     Mi-am irosit timpul în discuţii sterile, inutile, flecăreală, bârfe? Sunt cicâlitor(oare)[4], pisălog(oagă), provocator(oare) de certuri, scandaluri?

·                     Am bârfit/judecat pe cineva?

·                     L-am acuzat pe Dumnezeu pentru necazurile şi neîmplinirile mele?

·                     Utilizez în mod inutil "ticuri verbale", de genul: "ce Dumnezeu!", "pentru numele lui Dumnezeu", "mai ştie Dumnezeu..." etc.

 

 

Porunca 4

Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca o sfinţeşti

·                     Obişnuiesc să merg duminica şi în sărbători la Sf. Liturghie? De ce (nu) merg (din obişnuinţă, de frică, din comoditate; alte motive)?

·                     Nu cumva mi-am neglijat munca, îndatoririle familiale sau alte responsabilităţi, sub pretextul "programului" spiritual (public sau individual)?

  • Biserica, rugăciunea, practicile ascetice sunt pentru mine mijloace autentice de sporire spirituală sau modalităţi subtile de refulare şi escamotare a unor deficienţe psihologice nesoluţionate ori o modalitate de a mă eschiva din faţa unor responsabilităţi familiale (ori un comportament compensatoriu faţă de propriile neîmpliniri)? Nu cumva le provoc sau întreţin sub masca unei religiozităţi (scrupulozităţi) obsesive şi a unei false pietăţi?8 Luând parte la sfintele slujbe, am vorbit, am râs, am aruncat ocheade sau m-am uitat în jur criticând pe alţii mei pentru ţinuta vestimentară sau i-am tulburat prin observaţiile mele, în loc să-mi văd atent de rugăciune şi de liniştea personală? îmi petrec week-end-ul ca un adevărat creştin, oriunde aş fi? Nu-mi chivernisesc bine timpul, lăsând treburile casei (sau alte munci) pentru zile de duminică sau sărbători? Cunosc valoarea odihnei pentru regenerarea şi fortificarea organismului şi a minţii?

  • Fac afaceri, merg la piaţă ("bişniţă") sau fac alte munci (spălat, călcat, gătit, muncile câmpului etc.) în zile de duminică şi sărbători? îmi irosesc timpul în faţa televizorului cu tot felul de telenovele sau alte programe, văitându-mă apoi că nu-mi ajunge timpul pentru biserică şi rugăciune?

  • Ziua de odihnă este pentru mine o simplă zi de trăndăvie sau de relaxare şi de reîmprospătare spirituală?

  • Sâmbăta seara mă las prins de programul de televizor {până noaptea târziu, îmbâcsindu-mi mintea cu tot soiul de filme, ba chiar şi cu secvenţe obscene), merg la chefuri sau,

  • dimpotrivă, încerc să mă pregătesc trup şi suflet pentru întâlnirea cu Hristos în Sf. Liturghie (fie chiar şi numai pentru o duminică tihnită, binecuvântată, curată, luminoasă)?

  • Am tragere de mimă pentru a participa la Sf. Liturghie sau de-abia mă mobilizez, trag de timp, întârzii adesea?

Desconsider, ironizez, pe toţi slujitorii Bisericii, fără discernământ?

 

Porunca 5

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ

          Mă cert cu părinţii? Nu-i respect?

          M-am ruşinat de părinţii mei; i-am vorbit de rău; i-am batjocorit; i-am lovit;   i-am umilit (dispreţuit); i-am înjurat; i-am neglijat (mai ales la boală şi bătrâneţe); i-am mâniat; i-am
dezamăgit (mâhnit)?

          M-am rugat pentru ei?

          îmi tratez socrii şi naşii ca pe proprii mei părinţi?

           Ca părinte, îmi respect copii; le respect autonomia, personalitatea, talantul personal, opţiunile sau caut să-mi impun voia mea cu tot dinadinsul? Mă rog pentru ei? Mi-am educat creştineşte copii?

           Ca naş mi-am făcut datoria spirituală faţă de fmii mei? Păstrez o relaţie duhovnicească cu naşii mei sau e pur formală? Dau un exemplu de viaţă şi moralitate creştină copiilor mei sau le sunt sminteală? Mă aud înjurând, făcând scandal; dau pildă de atitudine şi comportament negativ, imoral? Nu cumva am creat inegalităţi, animozităţi între copii părtinindu-1 pe vreunul din ei şi respingând pe celălalt(ţi)? Intervin frecvent (şi insistent) în familia copiilor mei cu "poveţe", sugestii, sfaturi, ajutor sau îi las să se descurce singuri? îmi tratez ginerele sau nora ca pe propriul meu copil sau ca pe un străin şi intrus în familie? Am un părinte duhovnic cu care mă consult în problemele existenţiale şi spirituale? II ascult cu adevărat? Dar el mă "ascultă" (înţelege şi sprijină) fără să mă "judece" şi să mă '"dăscălească"?

           Schimb duhovnicul după bunul meu plac sau după slăbiciunile

           mele?

           Cinstesc memoria eroilor şi a martirilor neamului/credinţei

           sau jertfa lor îmi este indiferentă?

           Mă rog, frecventez, sunt atent cu binefăcătorii, povăţuitorii,

           dascălii mei sau îi dau complet uitării?

 

Porunca 6

Să nu ucizi

 

 

 

           Am săvârşit avort (chiar şi din neglijenţă); mi-am dat consimţământul sau am îndemnat pe cineva la comiterea unui avort?

           Am abandonat sau neglijat cumva propriul copil? L-am ucis (sufocat) din neglijenţă? Am dorit moartea cuiva?

           Pierzându-mi speranţa (încrederea) în Dumnezeu, viaţă, în mine însumi, am avut gânduri, tentative suicidare? Nu m-am eliberat încă de obsesia sinuciderii? " Mi-am distrus propria sănătate printr-o viaţă dezordonată: băutură, fumat, droguri, chefuri, nopţi nedormite, necumpătare în toate?

           Sunt în duşmănie (ranchiună, pică, resentimente!) cu cineva şi vreau să mă răzbun?

           Am rănit, ucis pe cineva cu voie sau fără voie (ex. în acci­dent, într-o încăierare)? Am dus pe cineva la deznădejde?

           M-am bătut, certat, mâniat, cu cineva? Sunt irascibil, agresiv? Am bătut sau ucis animale?

 

Porunca 7

Să nu fii desfrânat

           Trăiesc necununat (în concubinaj)? Am/sunt divorţat/recăsătorit/bigam?

           Am săvârşit adulter? Am stricat familia (sau afectat relaţia conjugală a) cuiva?

           Mă aflu şi în prezent în vreo relaţie adulterină?

           Mi-am silit partenerul conjugal la practici erotice (perverse) ce violentează limita acceptabilului pentru el?

           Există în familie anumite disfuncţionalităţi, incompatibilităţi, impasuri, tensiuni conjugale nerezolvate? Acestea nu devin pentru mine sau pentru celălalt pretextul unor practici ascetice exacerbate sau ale unei false pietăţi?

           Nu cumva mă folosesc de strategia unei pseudoasceze (de pildă un comportament sexual evitant, sub pretextul unor zile de post autoimpuse şi al unor norme interdictive inversate), lăsându-mi partenerul(a) pradă autoerotismului sau unor frustrări insuportabile?

           Utilizăm practici contraceptive (auto)distructive, moralmente inacceptabile sau chiar abortive în secret?

           Mi-am satisfăcut singur plăcerile?

           Sunt lacom la băutură şi mâncare, stârnindu-mi astfel apetitul sexual?

           Frecventez medii imorale, case de toleranţă? Am practicat prostituţia sau am îndemnat pe cineva la păcat?

           Am înclinaţii către persoane de acelaşi sex?

           Am stricat fecioria cuiva sau am corupt (pervertit) vreun copil, adolescent?

           Ca părinţi, obişnuim să ne culcăm copiii cu noi în pat, chiar până la vârste destul de avansate?

           Simt că am unele porniri sexuale perverse sau patologice (ex. zoofilie, incest, porniri spre viol etc.)?

           Am privit filme, reviste, scene erotice, pornografice, pe Internet; am vreun poster indecent pe pereţi, în maşină ş.a.m.d.; m-am desfătat cu lecturi (sau telefoane) erotice; mă

           uit după alte persoane pe stradă?

           Mă las pradă imaginarului(ţiei) sau caut să-mi pun pază minţii, focalizându-mi atenţia spre alt gen de preocupări, lecturi etc?

           Obsedat de propriile frustrări şi eşecuri, nu cumva, sub masca unei false pietăţi, caut să proiectez asupra celorlalţi şi să induc o atitudine negativă faţă de viaţa conjugală, ca fiind păcat, ruşine, impediment faţă de progresul spiritual?

           Practic vreun fel de pază a simţurilor sau mă las purtat de tentaţiile lumii?

           M-am îmbrăcat indecent pentru a atrage privirile din jur?

           M-am lăsat antrenat sau am provocat discuţii obscene?

 

Porunca 8

nu furi

 

           Am furat ceva? Din ce motiv? Am restituit bunul furat sau găsit, cu atât mai mult când cunoşteam proprietarul?

           Sunt arghirofil, deşi ştiu că "iubirea de arginţi e rădăcina tuturor relelor" (I Timotei 6, 10)?

           Socotesc că mă pot bucura din câştigul necinstit?

           Din dorinţa de câştig rapid şi uşor, m-am ocupat de bişniţă, trafic de valută, droguri, trafic de carne sau de influenţă etc?

           Am înşelat pe cineva?

           Am primit sau dat mită?

           Am luat camătă?

           Am fost risipitor sau zgârcit?

           Sunt lacom să adun avuţii, refuzând ajutorul celui în trebuinţă?

           Am ajutat sau am îndemnat pe alţii la furt?

           Am jefuit, profanat morminte?

           Am furat din magazine în timp de calamităţi?

           N-am restituit banii, cărţile, alte bunuri împrumutate?

           Am oprit plata lucrătorilor? I-am nedreptăţit la plată?

           Sunt leneş şi-mi place câştigul rapid şi uşor?

           Am practicat jocuri de noroc? îmi pierd timpul şi-mi distrug

           sănătatea cu jocuri pe calculator (simulator)?

           Caut să înşel în diverse situaţii (ex. călătorii fără bilet, speculă, furt la cântar, falsificarea produselor, eschivare de la plata unor dări, nerestituirea unor sume necuvenite etc.)?

           Am adus ca jertfă la biserică din bunuri furate?

           Am făcut diverse acţiuni caritative, filantropice, din orgoliu personal sau pentru a fi apreciat de semenii mei?

           Am cumpărat, la preţuri scăzute, şi am utilizat bunuri de furat?

           Ai cerşit sau te-ai umilit pentru a obţine favoruri sau bunuri inutile?

Porunca 9

Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău

           Am minţit? Am vorbit cu două înţelesuri, provocând o reacţie agresivă din partea celuilalt?

           Am fost fals, linguşitor, servil, pentru a-mi atinge vreun scop?

           Am dorit/doresc răul cuiva? Sunt în duşmănie cu cineva?

           Am fost martor mincinos la vreun proces? Am corupt pe cineva să dea declaraţii false împotriva cuiva? în calitate de judecător, am fost drept sau am fost părtinitor cu cineva primind mită sau judecând după afinităţi şi interese personale? în loc să caut o soluţie justă sau creştinească am dat pe cineva în judecată? Mă simt complexat şi atunci reacţionez prin persiflarea, deprecierea, devalorizarea celuilalt?

           Am contribuit cumva, direct sau indirect, la condamnarea sau umilirea vreunui semen al meu? Am desconsiderat şi devalorizat pe cel mai mic sau mai slab decât mine, pe subalternii (angajaţii) mei? M-am mândrit? Am profitat de slăbiciunea sau ignoranţa vreunui semei de­al meu?

           Am calomniat, ocărât, pe cineva? Am lezat (jignit) pe cineva? Am pârât, judecat, vorbit de rău, bârfit, batjocorit, dispreţuit pe cineva?

            

Porunca 10

Să nu doreşti nimic din ce este al aproapelui tău

 

           Am dorit soţia cuiva? Am stricat familia cuiva? Am provocat gelozie în familia cuiva?

           Am invidiat pe cineva pentru avere, capacitate, inteligenţă, cultură, poziţie socială, farmec personal, succes profesional, reuşită familială etc?

           Sunt în proces cu cineva pentru averi, proprietăţi, pământuri etc?

           Sunt hrăpăreţ, având pretenţii asupra unor moşteniri necuvenite; am mutat hotarul vreunei moşii; m-am făcut proprietar în mod samavolnic?

           Sunt lacom, pofticios, posesiv, necumpătat? Nu (pot să) ţin post? Din zgârcenie, am mâncat hrană alterată? Am mâncat pe ascuns, ca să nu fiu văzut de alţii sau să nu împart cu ei

 

 

 

 

N.B.:

          Simt că am făcut vreun progres de la spovedania precedentă sau în general; stagnez sau am scăzut mai mult?

          Ce mi se pare mai relevant din examenul de conştiinţă şi din spovedania recentă?

          Ce decizie aş lua? Realist vorbind, mă simt în stare s-o duc la capăt?

          Cum văd posibile schimbarea, îndreptarea, progresul personal, moral-spiritual? Prin ce mijloace?

 



[1] Incă pe la începutul secolului, în Psihologia poporului român, G. Drăghicescu sesiza că la noi sunt destui care nu s-ar sinchisi să aducă jertfă la biserică lucru de furat. Jertfa autentică înseamnă a sacrifica pentru Dumnezeu ceea ce ai mai bun (cum în vechime se aducea animalul fără meteahnă; Dumnezeu îşi aduce Jertfa Propriul Fiu pentru noi!?), nu ceea ce ai de prisos sau de aruncat. Să ne amintim pasajul cu "banul văduvei" (Marcu 12, 41—44), unde toţi aruncau în cutia darurilor de la templu cu zgârcenie sau din "prisosul" lor. Nu de puţine ori Biserica devine un fel de "container" unde se depun obiecte inutile şi kitsch-uri de tot soiul ori ca o "pălărie de milog" în care se aruncă în treacăt mărunţişul de prin buzunare.

[2] Sf. Ioan Scărarul spune că: "cel ce crede în vise este asemenea celui ce aleargă după umbra sa şi încearcă să o prindă" (Scara, III, 38). Cu mult înaintea psihanalizei, cartea Eccleziastului (5, 2, 6) afirma că "din mulţimea grijilor se nasc visele". După o viaţă de experienţe diverse (atât pozitive, cât şi negative), unii se miră de ce au insomnii şi coşmaniri. Neavând nici cea mai elementară informaţie pe această temă, mulţi credincioşi (şi chiar preoţi) caută tot felul de explicaţii "misterioase" (hazardate) sau semnificaţii premoniţiale viselor. Există cărţi de specialitate (nu "interpretări o(in)culte de tarabă"!), după un secol de cercetări ştiinţifice şi experienţe clinice, aşa încât c posibilă cel puţin demitizarea unei viziuni (mentalităţi) arhaice, puternic încărcată emoţional.

[3] Asistăm astăzi la o creştere a numărului de "vraci" (fie chiar şi în "interiorul" Bisericii, cu practicarea la scară industrială, fără discernământ, a Molitfelor Sf. Vasile cel Mare sau a altor forme de "exorcizări" şi "dezlegări Ia minut"!), care promovează şi întreţin o atmosferă de magie, superstiţie, ocultism şi obscurantism religios. Profitând de naivitatea oamenilor, de anxietăţile, incertitudinile şi sentimentele de insecuritate ce bântuie o societate bulversată, în căutarea unei identităţi şi stabilităţi au împânzit sursele mas-media cu tot felul de "soluţii existenţiale fast-food", aşa cum unii preoţi şi-au transformat epitrahilul şi demnitatea sacerdotală într-o simplă sursă mercantilă, de prost gust. Nu de puţine ori, unele firi anxioase şi-au transformat viaţa într-un adevărat infern, printr-un sistem de autoterorizare psihică, găsindu-şi tot felul de surse care să le întreţină temerile de "farmece", "făcături" şi alte jocuri ale imaginaţiei lor, adeseori morbide.  

[4] A se citi Iacov cap. 3