- pentru adulţi -
Postat in Postul Mare 9 aprilie 2009
Acest chestionar este orientativ si nu detine totalitatea pacatelor
Motto:
Cel care-şi ascunde păcatele nu
propăşeşte,
iar cele ce le mărturiseşte, şi
se lasă de
ele, va fi miluit.
Pilde 28, 13
Cele zece porunci (Ieşirea 20, 2-17)
Porunca 1
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi
dumnezei
afară de Mine
·
M-am îndoit de existenţa şi ajutorul lui
Dumnezeu?
· L-am lăsat pe Dumnezeu pe ultimul plan al preocupărilor mele zilnice?
·
Cât din timpul zilei îmi rezerv pentru
rugăciune, meditaţie,
lecturi spirituale? Acord un spaţiu bine definit
preocupărilor
spirituale în timpul zilei sau le fac pe apucate,
când şi dacă
îmi "vine"?
·
Mă rog doar dimineaţa şi seara sau îmi amintesc
şi-n timpul
zilei de Dumnezeu; "uit" sau "nu(-mi fac) am
timp" să mă
rog!? Încerc să conştientizez cât mai frecvent
prezenţa şi
·
ajutorul lui Dumnezeu (să "descifrez semnele"
Sale sau,
invers, greşesc încredinţându-mă acestora fără
discernământ)
în situaţiile concrete de viaţă?
·
Mă rog cu plăcere sau rugăciunea e o povară
pentru mine? De ce mă rog (doar ca să obţin ceva)?
· Sunt atent la înţelesul rugăciunii sau mă grăbesc s-o termin?
· Mă las copleşit de alte gânduri şi frământări, în loc să mă încredinţez cu totul lui Dumnezeu în aceste momente?
· Am încredere în împlinirea rugăciunilor mele sau mă rog cu îndoială?
·
Mă rog doar la necaz? Uit să mulţumesc lui
Dumnezeu pentru
binefacerile primite?
·
Mă las cuprins de deznădejde sau am încredere
prea mare în
ajutorul lui Dumnezeu? Ispitesc pe Dumnezeu,
lăsând totul pe seama Lui, fără să fac nici un
efort personal?
·
Sunt preocupat de îmbunătăţirea vieţii mele
spirituale (prin
Sf. Euharistie, spovedanie, rugăciune, meditaţie,
lecturi
duhovniceşti, caritate etc.) sau n-am nici un
fel de preocupare
religioasă ori vreun ţel duhovnicesc?
·
Mi-e frică de Dumnezeu sau Îl iubesc?
Mă împărtăşesc frecvent, pentru a fi într-o cât
mai strânsă
şi continuă (progresivă) comuniune cu Hristos
sau practic o
viaţă
spirituală în "sincope" (salturi), "din Paşti în
Crăciun"?
·
După ce m-am împărtăşit caut să prelungesc
trăirea spirituală,
bucuria Liturghiei, printr-o reflecţie mai
stăruitoare asupra prezenţei lui Hristos în
corpul şi sufletul meu sau de îndată mă las (cu)prins
de problemele "din afară" şi de tensiunile
zilei?
·
M-am lăsat copleşit îndată de vechile păcate şi
compromisuri?
Mi-e ruşine să mă recunosc a fi credincios şi
să-mi mărturisesc
credinţa, să abordez subiecte religioase în
discuţiile cu
ceilalţi? Sunt cu adevărat un credincios
practicant sau doar
un "ritualist de duminica"?
•
Am săvârşit vreun sacrilegiu sau profanare a
celor sfinte?
•
Mi-e ruşine să-mi fac cruce când trec prin faţa
bisericii?
Porunca 2
Să nu-ţi faci chip cioplit; să nu te închini lor,
nici să le
slujeşti
•
Mi-am lipit inima de avuţii sau de alte pasiuni
deşarte mai
tare decât de Dumnezeu?
•
M-am lăsat pradă idolilor carierismului sau
orgoliului personal.
•
Port diverse obiecte (amulete) ca să-mi aducă "noroc"
(chiar
şi crucea purtată în acest scop) şi să mă
protejeze de "energii
negative"?
•
îmi place să mă îmbrac extravagant sau să mă
înzorzonez cu
tot felul de podoabe, pentru a "crea impresie"?
•
Am dăruit bisericii diverse obiecte şi podoabe
ce-mi prisoseau
şi mă stinghereau în casă,
nu ca o Jertfă curată, sinceră[1]
?
· Am fost la "vrăjitori(are)", ghicitori(are), descântători(are), la şedinţe oculte?
·
Cred în vise[2],
zodiace, "viziuni", "apariţii", premoniţii etc.
mai mult decât în cele sfinte?
·
Cred în vrăji, farmece,
superstiţii, în puterea magiei? Ai
frecventat (sau
ai îndemnat şi pe alţii s-o facă) chiar şi "preoţi"
ce trec drept
"dezlegători", "taumaturgi" (vindecători) etc.?[3]
Am cochetat cu diverse credinţe şi practici
ezoterice sau
eretice? Sub influenţa altor credinţe arn primit
un al doilea botez?
·
Sub influenţa prozelitismului neoprotestant, mă
îndoiesc de
puterea Sf. Cruci?
Porunca 3
Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în
deşert
•
Am înjurat (de cele sfinte: grijania =
Sf. împărtăşanie,
· Pastele, Biserica etc.)?
· Am blestemat?
· Am jurat strâmb sau fără trebuinţă?
·
Am fost sperjur la vreun proces?
·
Am încălcat vreun jurământ sau făgăduinţă făcute
lui
Dumnezeu?
· Am vorbit vulgar; am blasfemiat (hulit); am spus glume/bancuri pe seama celor sfinte?
·
Mi-am irosit timpul în discuţii sterile,
inutile, flecăreală,
bârfe? Sunt cicâlitor(oare)[4],
pisălog(oagă), provocator(oare)
de certuri, scandaluri?
· Am bârfit/judecat pe cineva?
·
L-am acuzat pe Dumnezeu pentru necazurile şi
neîmplinirile
mele?
·
Utilizez în mod inutil "ticuri verbale", de
genul: "ce
Dumnezeu!", "pentru numele lui Dumnezeu", "mai
ştie
Dumnezeu..." etc.
Porunca 4
Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca
să o sfinţeşti
·
Obişnuiesc să merg duminica şi în sărbători la
Sf. Liturghie?
De ce (nu) merg (din obişnuinţă, de frică, din
comoditate;
alte motive)?
· Nu cumva mi-am neglijat munca, îndatoririle familiale sau alte responsabilităţi, sub pretextul "programului" spiritual (public sau individual)?
-
Biserica, rugăciunea, practicile ascetice sunt pentru mine mijloace autentice de sporire spirituală sau modalităţi subtile de refulare şi escamotare a unor deficienţe psihologice nesoluţionate ori o modalitate de a mă eschiva din faţa unor responsabilităţi familiale (ori un comportament compensatoriu faţă de propriile neîmpliniri)? Nu cumva le provoc sau întreţin sub masca unei religiozităţi (scrupulozităţi) obsesive şi a unei false pietăţi?8 Luând parte la sfintele slujbe, am vorbit, am râs, am aruncat ocheade sau m-am uitat în jur criticând pe alţii mei pentru ţinuta vestimentară sau i-am tulburat prin observaţiile mele, în loc să-mi văd atent de rugăciune şi de liniştea personală? îmi petrec week-end-ul ca un adevărat creştin, oriunde aş fi? Nu-mi chivernisesc bine timpul, lăsând treburile casei (sau alte munci) pentru zile de duminică sau sărbători? Cunosc valoarea odihnei pentru regenerarea şi fortificarea organismului şi a minţii?
-
Fac afaceri, merg la piaţă ("bişniţă") sau fac alte munci (spălat, călcat, gătit, muncile câmpului etc.) în zile de duminică şi sărbători? îmi irosesc timpul în faţa televizorului cu tot felul de telenovele sau alte programe, văitându-mă apoi că nu-mi ajunge timpul pentru biserică şi rugăciune?
-
Ziua de odihnă este pentru mine o simplă zi de trăndăvie sau de relaxare şi de reîmprospătare spirituală?
-
Sâmbăta seara mă las prins de programul de televizor {până noaptea târziu, îmbâcsindu-mi mintea cu tot soiul de filme, ba chiar şi cu secvenţe obscene), merg la chefuri sau,
-
dimpotrivă, încerc să mă pregătesc trup şi suflet pentru întâlnirea cu Hristos în Sf. Liturghie (fie chiar şi numai pentru o duminică tihnită, binecuvântată, curată, luminoasă)?
-
Am tragere de mimă pentru a participa la Sf. Liturghie sau de-abia mă mobilizez, trag de timp, întârzii adesea?
Desconsider, ironizez, pe toţi slujitorii
Bisericii, fără
discernământ?
Porunca 5
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi
fie
bine
şi să trăieşti ani
mulţi
pe pământ
•
Mă cert cu părinţii? Nu-i respect?
•
M-am ruşinat de părinţii mei; i-am vorbit de
rău; i-am
batjocorit; i-am lovit;
i-am umilit (dispreţuit); i-am înjurat;
i-am neglijat (mai ales la boală şi bătrâneţe);
i-am mâniat; i-am
dezamăgit (mâhnit)?
•
M-am rugat pentru ei?
•
îmi tratez socrii şi naşii ca pe proprii mei
părinţi?
• Ca părinte, îmi respect copii; le respect autonomia, personalitatea, talantul personal, opţiunile sau caut să-mi impun voia mea cu tot dinadinsul? Mă rog pentru ei? Mi-am educat creştineşte copii?
•
Ca naş mi-am făcut datoria spirituală faţă de
fmii mei? Păstrez
o relaţie duhovnicească cu naşii mei sau e pur
formală?
Dau un exemplu de viaţă şi moralitate creştină
copiilor mei
sau le sunt
sminteală? Mă aud înjurând, făcând scandal; dau
pildă de atitudine şi comportament negativ,
imoral?
Nu cumva am
creat inegalităţi, animozităţi între copii
părtinindu-1 pe vreunul din ei şi respingând pe
celălalt(ţi)?
Intervin
frecvent (şi insistent) în familia copiilor mei
cu "poveţe",
sugestii, sfaturi, ajutor sau îi las să se
descurce
singuri? îmi
tratez ginerele sau nora ca pe propriul meu
copil
sau ca pe
un străin şi intrus în familie? Am un
părinte duhovnic cu care mă consult în
problemele
existenţiale şi spirituale? II ascult cu
adevărat? Dar el mă
"ascultă" (înţelege
şi sprijină) fără să mă "judece" şi să mă
'"dăscălească"?
•
Schimb duhovnicul după bunul meu plac sau după
slăbiciunile
• mele?
• Cinstesc memoria eroilor şi a martirilor neamului/credinţei
• sau jertfa lor îmi este indiferentă?
• Mă rog, frecventez, sunt atent cu binefăcătorii, povăţuitorii,
•
dascălii mei sau îi dau complet uitării?
Porunca 6
Să nu ucizi
• Am săvârşit avort (chiar şi din neglijenţă); mi-am dat consimţământul sau am îndemnat pe cineva la comiterea unui avort?
• Am abandonat sau neglijat cumva propriul copil? L-am ucis (sufocat) din neglijenţă? Am dorit moartea cuiva?
•
Pierzându-mi speranţa (încrederea) în Dumnezeu,
viaţă, în
mine însumi, am avut gânduri, tentative
suicidare? Nu m-am
eliberat încă de obsesia sinuciderii? " Mi-am
distrus propria sănătate printr-o viaţă
dezordonată:
băutură, fumat, droguri, chefuri, nopţi
nedormite,
necumpătare în toate?
•
Sunt în duşmănie (ranchiună, pică, resentimente!)
cu cineva
şi vreau să mă răzbun?
• Am rănit, ucis pe cineva cu voie sau fără voie (ex. în accident, într-o încăierare)? Am dus pe cineva la deznădejde?
• M-am bătut, certat, mâniat, cu cineva? Sunt irascibil, agresiv? Am bătut sau ucis animale?
Porunca 7
Să nu fii desfrânat
• Trăiesc necununat (în concubinaj)? Am/sunt divorţat/recăsătorit/bigam?
• Am săvârşit adulter? Am stricat familia (sau afectat relaţia conjugală a) cuiva?
• Mă aflu şi în prezent în vreo relaţie adulterină?
•
Mi-am
silit
partenerul conjugal la practici erotice
(perverse)
ce violentează limita acceptabilului pentru el?
•
Există în familie anumite disfuncţionalităţi,
incompatibilităţi, impasuri, tensiuni conjugale
nerezolvate? Acestea nu devin
pentru mine sau pentru celălalt pretextul unor
practici ascetice
exacerbate sau ale unei false pietăţi?
•
Nu cumva mă folosesc de strategia unei
pseudoasceze (de
pildă un comportament sexual evitant, sub
pretextul unor zile
de post autoimpuse şi al unor norme interdictive
inversate),
lăsându-mi partenerul(a) pradă autoerotismului
sau unor
frustrări insuportabile?
•
Utilizăm practici contraceptive (auto)distructive,
moralmente
inacceptabile sau chiar abortive în secret?
• Mi-am satisfăcut singur plăcerile?
•
Sunt lacom la băutură şi mâncare, stârnindu-mi
astfel apetitul
sexual?
•
Frecventez medii imorale, case de toleranţă? Am
practicat
prostituţia sau am îndemnat pe cineva la păcat?
•
Am înclinaţii către persoane de acelaşi sex?
•
Am stricat fecioria cuiva sau am corupt
(pervertit) vreun copil,
adolescent?
•
Ca părinţi, obişnuim să ne culcăm copiii cu noi
în pat, chiar
până la vârste destul de avansate?
•
Simt că am unele porniri sexuale perverse sau
patologice (ex.
zoofilie, incest, porniri spre viol etc.)?
•
Am privit filme, reviste, scene erotice,
pornografice, pe
Internet; am vreun poster indecent pe pereţi, în
maşină
ş.a.m.d.; m-am desfătat cu lecturi (sau
telefoane) erotice; mă
•
uit după alte persoane pe stradă?
•
Mă las pradă imaginarului(ţiei) sau caut să-mi
pun pază minţii,
focalizându-mi atenţia spre alt gen de
preocupări, lecturi etc?
•
Obsedat de propriile frustrări şi eşecuri, nu
cumva, sub masca unei false pietăţi, caut să
proiectez asupra celorlalţi şi să induc
o atitudine negativă faţă de viaţa conjugală, ca
fiind păcat,
ruşine, impediment faţă de progresul spiritual?
•
Practic vreun fel de pază a simţurilor sau mă
las purtat de
tentaţiile lumii?
•
M-am îmbrăcat indecent pentru a atrage privirile
din jur?
• M-am lăsat antrenat sau am provocat discuţii obscene?
Porunca 8
Să nu
furi
•
Am furat ceva? Din ce motiv? Am restituit bunul
furat sau
găsit, cu atât mai mult când cunoşteam
proprietarul?
•
Sunt arghirofil, deşi ştiu că "iubirea de
arginţi e rădăcina
tuturor relelor" (I Timotei 6, 10)?
•
Socotesc că mă pot bucura din câştigul necinstit?
•
Din dorinţa de câştig rapid şi uşor, m-am ocupat
de bişniţă,
trafic de valută, droguri, trafic de carne sau
de influenţă etc?
• Am înşelat pe cineva?
• Am primit sau dat mită?
• Am luat camătă?
• Am fost risipitor sau zgârcit?
• Sunt lacom să adun avuţii, refuzând ajutorul celui în trebuinţă?
• Am ajutat sau am îndemnat pe alţii la furt?
• Am jefuit, profanat morminte?
•
Am furat din magazine în timp de calamităţi?
• N-am restituit banii, cărţile, alte bunuri împrumutate?
• Am oprit plata lucrătorilor? I-am nedreptăţit la plată?
• Sunt leneş şi-mi place câştigul rapid şi uşor?
• Am practicat jocuri de noroc? îmi pierd timpul şi-mi distrug
• sănătatea cu jocuri pe calculator (simulator)?
•
Caut
să
înşel în diverse situaţii (ex. călătorii fără
bilet,
speculă, furt la cântar, falsificarea produselor,
eschivare de la plata unor dări, nerestituirea
unor sume necuvenite
etc.)?
•
Am adus ca jertfă la biserică din bunuri furate?
•
Am făcut diverse acţiuni caritative,
filantropice, din orgoliu
personal sau pentru a fi apreciat de semenii mei?
•
Am cumpărat, la preţuri scăzute, şi am utilizat
bunuri de furat?
•
Ai cerşit sau te-ai umilit pentru a obţine
favoruri sau bunuri
inutile?
•
Am minţit? Am vorbit cu două înţelesuri,
provocând o reacţie
agresivă din partea celuilalt?
• Am fost fals, linguşitor, servil, pentru a-mi atinge vreun scop?
•
Am dorit/doresc răul cuiva? Sunt în duşmănie cu
cineva?
•
Am fost martor mincinos la vreun proces? Am
corupt pe
cineva să dea declaraţii false împotriva cuiva?
în calitate de judecător, am fost drept sau am
fost părtinitor
cu cineva primind mită sau judecând după
afinităţi şi interese
personale?
în loc să caut o soluţie justă sau creştinească
am dat pe cineva
în judecată?
Mă simt complexat şi atunci
reacţionez
prin persiflarea, deprecierea, devalorizarea
celuilalt?
•
Am contribuit cumva, direct sau indirect, la
condamnarea
sau umilirea vreunui semen al meu?
Am desconsiderat şi devalorizat pe cel mai mic
sau mai slab
decât mine, pe subalternii (angajaţii) mei? M-am
mândrit? Am profitat de slăbiciunea sau
ignoranţa vreunui semei deal
meu?
•
Am calomniat, ocărât, pe cineva? Am lezat (jignit)
pe cineva?
Am pârât, judecat, vorbit de rău, bârfit,
batjocorit, dispreţuit pe cineva?
Porunca 10
Să nu doreşti nimic din ce este al aproapelui
tău
•
Am dorit soţia cuiva? Am stricat familia cuiva?
Am provocat
gelozie în familia cuiva?
•
Am invidiat pe cineva pentru avere, capacitate,
inteligenţă,
cultură,
poziţie socială, farmec personal, succes
profesional,
reuşită
familială etc?
•
Sunt în proces cu cineva pentru averi,
proprietăţi, pământuri
etc?
•
Sunt hrăpăreţ, având pretenţii asupra unor
moşteniri
necuvenite; am mutat hotarul vreunei moşii; m-am
făcut
proprietar în mod samavolnic?
•
Sunt lacom, pofticios, posesiv, necumpătat? Nu
(pot să) ţin
post?
Din zgârcenie, am mâncat hrană alterată? Am
mâncat pe
ascuns, ca să nu fiu văzut de alţii sau să nu
împart cu ei
N.B.:
•
Simt că am făcut vreun progres de la spovedania
precedentă sau în general; stagnez sau am scăzut
mai
mult?
•
Ce mi se pare mai relevant din examenul de
conştiinţă
şi din spovedania recentă?
•
Ce decizie aş lua? Realist vorbind, mă simt în
stare s-o
duc la capăt?
•
Cum văd posibile schimbarea, îndreptarea,
progresul
personal, moral-spiritual?
Prin ce mijloace?
[1]
Incă
pe la începutul secolului, în
Psihologia poporului român, G.
Drăghicescu sesiza că la noi sunt destui
care nu s-ar sinchisi să aducă
jertfă la biserică lucru de furat.
Jertfa autentică înseamnă a sacrifica
pentru Dumnezeu ceea ce ai mai bun (cum
în vechime se aducea animalul
fără meteahnă; Dumnezeu îşi aduce Jertfa
Propriul Fiu pentru noi!?),
nu ceea ce ai de prisos sau de aruncat.
Să ne amintim pasajul cu "banul
văduvei" (Marcu 12, 41—44), unde toţi
aruncau în cutia darurilor de la
templu cu zgârcenie sau din "prisosul"
lor. Nu de puţine ori Biserica devine un
fel de "container" unde se depun obiecte
inutile şi kitsch-uri de tot soiul ori
ca o "pălărie de milog" în care se
aruncă în treacăt
mărunţişul de prin buzunare.
[2]
Sf. Ioan Scărarul spune că: "cel ce
crede în vise este asemenea celui
ce aleargă după umbra sa şi încearcă să
o prindă" (Scara, III, 38). Cu
mult înaintea psihanalizei, cartea
Eccleziastului (5, 2, 6) afirma că "din
mulţimea grijilor se nasc visele". După
o viaţă de experienţe diverse
(atât
pozitive, cât şi negative), unii se miră
de ce au insomnii şi coşmaniri.
Neavând nici cea mai elementară
informaţie pe această temă, mulţi
credincioşi (şi chiar preoţi) caută tot
felul de explicaţii "misterioase"
(hazardate)
sau semnificaţii premoniţiale viselor.
Există cărţi de specialitate (nu
"interpretări o(in)culte de tarabă"!),
după un secol de
cercetări ştiinţifice şi experienţe
clinice, aşa încât c posibilă cel puţin
demitizarea unei viziuni (mentalităţi)
arhaice, puternic încărcată
emoţional.
[3]
Asistăm astăzi la o creştere a numărului
de "vraci" (fie chiar şi în
"interiorul" Bisericii, cu practicarea
la scară industrială, fără
discernământ, a Molitfelor Sf. Vasile
cel Mare sau a altor forme de
"exorcizări" şi "dezlegări Ia minut"!),
care promovează şi întreţin o
atmosferă de magie, superstiţie,
ocultism şi obscurantism religios.
Profitând de naivitatea oamenilor, de
anxietăţile, incertitudinile şi
sentimentele de insecuritate ce bântuie
o societate bulversată, în căutarea
unei identităţi şi stabilităţi au
împânzit sursele mas-media cu tot felul
de "soluţii existenţiale fast-food", aşa
cum unii preoţi şi-au transformat
epitrahilul şi demnitatea sacerdotală
într-o simplă sursă mercantilă, de prost
gust. Nu de puţine ori, unele firi
anxioase şi-au transformat viaţa
într-un adevărat infern, printr-un
sistem de autoterorizare psihică,
găsindu-şi tot felul de surse care să le
întreţină temerile de "farmece",
"făcături" şi alte jocuri ale
imaginaţiei lor, adeseori morbide.
[4]
A se citi Iacov cap. 3